Ce se întâmplă dacă zâmbeşti!?

Asta am făcut azi! Am vrut să văd ce se întâmplă dacă zâmbeşti, dacă dezvolţi o atitudine pozitivă! Şi m-am apucat de treabă! Prima cu care am luat contactul a fost mama :
" Trezeşte-te mă puturosule, că e deja zece jumate, cât vrei să mai dormi!? O să faci spume la gură de la atâta somn! Apropo, vezi că eu pun masa acum, şi dacă în cinci minute nu eşti gata, te las să-ţi pui singur să mănânci!" ...ultima propoziţie mi-a scuturat lumea şi m-a făcut să plonjez din pat!
Mă duc în bucătărie şi afişez un zâmbet larg! Mama se uita cam nedumerită la mine:
" Ce-ai mă!? Ce rânjeşti fasolea la mine!? Ce dracu ai mai făcut!? Ce mai vrei de la viaţa mea!? "
" E doar un zâmbet inocent mamă, mă bucur să te văd!"
" Da, da! Când o vorbi mutu! Spune ce vrei!"
" Femeie! Ce nu înţelegi!? Zâmbesc că aşa simt!"
" Atunci mamă du-te la un control, că mâine-poimâine te văd că numeri muştele prin casă! "
Mi-a stat mâncarea în gât! Un zâmbet inocent o făcea pe mama să creadă că am înnebunit sau că am vreun interes! Interesul îl aveam, dar la reacţia asta din partea mamei nu mă aşteptam! Cred că ar trebui să-i zâmbesc mai des!

Cu direcţia facultate ies pe uşă! Şi pentru că stau la şapte, merg cu liftu'...poate fac eu pe sportivu' dar cu atâtea scări e cam greu să te descurci! La lift o fată (nu era din bloc), aştepta cu încredere! Ajung şi eu şi mă apuc să zâmbesc larg: "Bună ziua!"... fata nedumerită "Bună ziua!" şi mă priveşte! Cum a văzut zâmbetu' s-a eschivat şi s-a dus la celălalt lift! Eu am rămas cu zâmbetul pe buze, cel puţin aşa părea, în realitate rămăsesem blocat! "Ce căcat a convins-o p-asta să plece de lângă mine...doar nu credea c-o.... în fine...un zâmbet frate!?" şi o iau uşor spre facultate!
Zâmbetul era tot acolo şi nu aveam de gând să-l dau jos, mă caracterizează să fiu vesel şi m-am săturat să fiu nevoit să afişez o faţă de om serios! Pe drum lume îngândurată, alcoolizată, tristă, resemnată,serioasă... nu zâmbea nimeni, nu visa nimeni aşa cum o făceam eu! În staţia de troleu ajunge întâi zâmbetul şi după vreo două secunde aterizez şi eu (visam cu ochii deschişi). Aici aceeaşi monotonie şi aceiaşi oameni care se uitau suspect la mine, de parcă plănuiam un atentat... mă şi gândeam: "Bă dacă aveam nişte căşti era plauzibilă treaba, era vreo melodie mai săltăreaţă sau băga Salam Guţesc pă sistem..aşa spun ăştia că-s nebun! " Deja mă gândeam să scot dracu zâmbetu' de pe faţă...nu mai înţelegeam nimic, ce rost avea să par fericit dacă nimeni nu vrea să vadă asta!
Ajuns la metrou dau de o tanti foarte revoltată, în faţa mea, că abonamentu', deşi e valabil, nu mai funcţionează! Io n-aveam absolut nicio treabă, zâmbeam cât mă ţineau obrajii şi la un moment dat vezi că începe: " Ce te hlizeşti aşa la mine mă idiotule, vezi că nu-mi merge ăsta şi râzi ca prostu' ". Vaiiii de capuuuuu' meu...vai câte înjurături îmi stăteau ancorate pe limbă...îmi venea s-o dau cu capu' de aparatu' ăla şi nu altceva, dar am rămas calm, şi fără să reacţionez am băgat abonamentu' zâmbind şi i-am sugerat: "Uitaţi doamnă, aşa se face!" Nu mă refeream neapărat la cum se bagă o cartelă de metrou în lăcaşu ei, ci aşa ascunzi probleme, zâmbind!

Deşi primeam lovitură peste lovitură nu m-am oprit! Şi dă-i şi zâmbeşte în metrou! O fată se uita lung la mine, era de-a mea, zâmbea şi ea, nu ştiu exact de ce, dar zâmbea! Puteam să fie eu motivul sau pur şi simplu şi-a pus şi ea în cap, de dimineaţă, să zâmbească non-stop! Şi eram bucuros "Uite frate că se poate!" ...ea zâmbea, eu zâmbeam...deja începeam şi eu să devin normal...intrasem la bănuieli "Mă de ce râdeeeee! Se uită prea lung la mine şi zâmbeşte! Dacă am ceva pe cap!? Am păr mă idiotule! Bă da dacă îmi stă ceva aiurea!?" Mă uit la blugi, poate de la atâta zâmbet mi-am indus şi o altă stare...nimic! Mă studiez puţin să văd dacă totuşi e ceva în neregulă şi mă hotărăsc s-o analizez şi eu! Era un joc din ăla de-a şoarecele şi pisica, mă uitam eu, îşi întorcea ea privirea, apoi se uita ea şi întorceam eu capu' şi tot aşa! Am coborât la Victoriei, trebuia să schimb metrou, ea n-a coborât...dar mi-a mai dat un ultim zâmbet prin geam! Ca să spun aşa, eram victorios, făcusem pe cineva să fie vesel, să se simtă privit!

De multe ori am impresia că aţi uitat să zâmbiţi şi vă exteriorizaţi cele mai cumplite trăiri! Aţi auzit voi că dacă eşti trist rezolvi ceva!? Ai doar o viaţă şi ce-ţi propui, să afişezi o faţă de om serios care la un moment dat se va transforma într-o mască încremenită de timp!? Oare nu ne-am săturat să ne creăm probleme din nimicuri!? Voi chiar nu aţi observat că atunci când te înarmezi cu un zâmbet nu te mai gândeşti la necazuri dar atunci când devi serios sau trist începi să te frămânţi!?

De azi ştiu ce fac! Am să zâmbesc cât pot eu de mult, am să o fac pe mama să-şi dea seama că în viaţa asta poţi să zâmbeşti şi fără să-ţi creezi un avantaj, am să le arăt vecinelor că deşi zâmbesc nu fac asta să le-o trag prin lifturi şi am să arăt trecătorilor că mă doare undeva de nepăsarea lor şi de imaginea lor de oameni întunecaţi!

Eu zâmbesc
Tu zâmbeşti
El zâmbeşte
Ea zâmbeşte
Noi zâmbim
Voi zâmbiţi
Ele zâmbesc
Ei zâmbesc

Ar fi prea frumos! Dar suntem incapabili să înţelegem!

La tine ce se întâmplă când zâmbeşti?

PS : Data viitoare când te mai văd în metrou o să-ţi zâmbesc cu un număr de telefon, dacă va mai fi o dată viitoare!