Eu n-o să bat niciodată covoare...

...pentru că le doare!

...pentru că nu am!

...pentru că am aspirator!

...pentru că nu vreau!

...pentru că aş risca să-mi fie futuţi toţi morţii, şi eu vreau să cred că nu am vecini necrofili!

...pentru că o să contribui la poluarea planetei, şi eu sunt ecologist, îmi place verde!

...pentru că în blocul meu sunt prea mulţi oameni retardaţi şi risc să primesc un ou sau, de ce nu, o pungă de apă în cap!

Acum sincer, să lăsăm aberaţiile! Vă mai amintiţi spot-ul ăla împotriva violenţei domestice!?
"Eu n-am să bat niciodată covoare...pentru că le doare!" De se uită bietul copil pe fereastră cum un nene bate covoare şi el e vânăt, bătut de ta-su!? N-am să înţeleg niciodată de ce oamenii ăştia sunt liberi!
Păi, fiţi-ar ţărâna uşoară, de ce gâtu' lu' mă-ta îl mai faci mă!? N-ar trebui să-i fi model, n-ar trebui să fie bucuria vieţii tale!? Bă, ai mă voie să-i dai o palmă la cur, să-i arăţi că nu e bine..dar să-i pictezi ochii, să-i faci vânătăi care trec peste două săptămâni şă să te scuzi că a căzut la joacă, mi se pare cel mai înjositor lucru.
Sunt atât de revoltat pentru că azi am văzut cum o vacă, altfel nu pot să îi spun, îi căra palme extrem de grele copilului, pe motivul că "iar şi-a murdărit pantalonii"! "Păi fă vaco!!! Am văzut eu când te-ai urcat la Obor că-ţi târai copilu' pe scări, cum să nu se murdărească!? Să-ţi mai spun că eşti proastă!?" ...asta ar fi trebuit să spun...din păcate sunt mai diplomat "Nu-l mai loviţi doamnă, copilul nu are nicio vină, s-a murdărit când urca scările tramvaiului, ce daţi ca într-un animal!?" ...atât a trebuit, că s-a declanşat bomba... "Ce vă băgaţi mă voi, vedeţi-vă de vieţile voastre, îl cresc aşa cum ştiu eu!" ...de când mă ştiu eu cresc nu a fost niciodată sinonim cu bătut...

Şi cine circulă pe la ora patru în tramvai, şi au locuri rezervate!? "BABELE"

Şi-au început două proaste: "Lăsaţi doamnă, bine faceţi, foarte bine, aşa! Loviţi-l să nu ajungă ca ăştia, derbedeii ăştia de pe stradă! Învăţaţi-l minte ca altădată să aibă grijă pe unde calcă!" "Ia uite ce tupeu are tineretul de azi, dau ei lecţii despre cum să-ţi creşti copii! Hai sictir mă cheliosule!"
Când vine vorba de babe eu mă retrag, nu de alta, dar am avut atâtea experienţe (din păcate nu sexuale) cu ele încât am hotărât că nu are rost să-mi bat capu'! Norocul meu a fost că de la Obor merg două staţii şi toată faza se întampla între staţii, foarte aproape de unde coboram eu, altfel mă linşau babele!

Evoluţie, asta cred că dorim toţi! Din păcate spiritul comunist încă tronează în România, corecţia fizică încă este prezentă şi în curând actualele mame bătăuşe vor fi babele de mâine! Iar copii de azi şi de ieri, care au primit corecţii, vor deveni părinţi, şi vor avea la rândul lor "grijă" de odraslele lor.

...

Am continuat să zâmbesc şi mi-am văzut de drum!

Ce se întâmplă dacă zâmbeşti!?

Asta am făcut azi! Am vrut să văd ce se întâmplă dacă zâmbeşti, dacă dezvolţi o atitudine pozitivă! Şi m-am apucat de treabă! Prima cu care am luat contactul a fost mama :
" Trezeşte-te mă puturosule, că e deja zece jumate, cât vrei să mai dormi!? O să faci spume la gură de la atâta somn! Apropo, vezi că eu pun masa acum, şi dacă în cinci minute nu eşti gata, te las să-ţi pui singur să mănânci!" ...ultima propoziţie mi-a scuturat lumea şi m-a făcut să plonjez din pat!
Mă duc în bucătărie şi afişez un zâmbet larg! Mama se uita cam nedumerită la mine:
" Ce-ai mă!? Ce rânjeşti fasolea la mine!? Ce dracu ai mai făcut!? Ce mai vrei de la viaţa mea!? "
" E doar un zâmbet inocent mamă, mă bucur să te văd!"
" Da, da! Când o vorbi mutu! Spune ce vrei!"
" Femeie! Ce nu înţelegi!? Zâmbesc că aşa simt!"
" Atunci mamă du-te la un control, că mâine-poimâine te văd că numeri muştele prin casă! "
Mi-a stat mâncarea în gât! Un zâmbet inocent o făcea pe mama să creadă că am înnebunit sau că am vreun interes! Interesul îl aveam, dar la reacţia asta din partea mamei nu mă aşteptam! Cred că ar trebui să-i zâmbesc mai des!

Cu direcţia facultate ies pe uşă! Şi pentru că stau la şapte, merg cu liftu'...poate fac eu pe sportivu' dar cu atâtea scări e cam greu să te descurci! La lift o fată (nu era din bloc), aştepta cu încredere! Ajung şi eu şi mă apuc să zâmbesc larg: "Bună ziua!"... fata nedumerită "Bună ziua!" şi mă priveşte! Cum a văzut zâmbetu' s-a eschivat şi s-a dus la celălalt lift! Eu am rămas cu zâmbetul pe buze, cel puţin aşa părea, în realitate rămăsesem blocat! "Ce căcat a convins-o p-asta să plece de lângă mine...doar nu credea c-o.... în fine...un zâmbet frate!?" şi o iau uşor spre facultate!
Zâmbetul era tot acolo şi nu aveam de gând să-l dau jos, mă caracterizează să fiu vesel şi m-am săturat să fiu nevoit să afişez o faţă de om serios! Pe drum lume îngândurată, alcoolizată, tristă, resemnată,serioasă... nu zâmbea nimeni, nu visa nimeni aşa cum o făceam eu! În staţia de troleu ajunge întâi zâmbetul şi după vreo două secunde aterizez şi eu (visam cu ochii deschişi). Aici aceeaşi monotonie şi aceiaşi oameni care se uitau suspect la mine, de parcă plănuiam un atentat... mă şi gândeam: "Bă dacă aveam nişte căşti era plauzibilă treaba, era vreo melodie mai săltăreaţă sau băga Salam Guţesc pă sistem..aşa spun ăştia că-s nebun! " Deja mă gândeam să scot dracu zâmbetu' de pe faţă...nu mai înţelegeam nimic, ce rost avea să par fericit dacă nimeni nu vrea să vadă asta!
Ajuns la metrou dau de o tanti foarte revoltată, în faţa mea, că abonamentu', deşi e valabil, nu mai funcţionează! Io n-aveam absolut nicio treabă, zâmbeam cât mă ţineau obrajii şi la un moment dat vezi că începe: " Ce te hlizeşti aşa la mine mă idiotule, vezi că nu-mi merge ăsta şi râzi ca prostu' ". Vaiiii de capuuuuu' meu...vai câte înjurături îmi stăteau ancorate pe limbă...îmi venea s-o dau cu capu' de aparatu' ăla şi nu altceva, dar am rămas calm, şi fără să reacţionez am băgat abonamentu' zâmbind şi i-am sugerat: "Uitaţi doamnă, aşa se face!" Nu mă refeream neapărat la cum se bagă o cartelă de metrou în lăcaşu ei, ci aşa ascunzi probleme, zâmbind!

Deşi primeam lovitură peste lovitură nu m-am oprit! Şi dă-i şi zâmbeşte în metrou! O fată se uita lung la mine, era de-a mea, zâmbea şi ea, nu ştiu exact de ce, dar zâmbea! Puteam să fie eu motivul sau pur şi simplu şi-a pus şi ea în cap, de dimineaţă, să zâmbească non-stop! Şi eram bucuros "Uite frate că se poate!" ...ea zâmbea, eu zâmbeam...deja începeam şi eu să devin normal...intrasem la bănuieli "Mă de ce râdeeeee! Se uită prea lung la mine şi zâmbeşte! Dacă am ceva pe cap!? Am păr mă idiotule! Bă da dacă îmi stă ceva aiurea!?" Mă uit la blugi, poate de la atâta zâmbet mi-am indus şi o altă stare...nimic! Mă studiez puţin să văd dacă totuşi e ceva în neregulă şi mă hotărăsc s-o analizez şi eu! Era un joc din ăla de-a şoarecele şi pisica, mă uitam eu, îşi întorcea ea privirea, apoi se uita ea şi întorceam eu capu' şi tot aşa! Am coborât la Victoriei, trebuia să schimb metrou, ea n-a coborât...dar mi-a mai dat un ultim zâmbet prin geam! Ca să spun aşa, eram victorios, făcusem pe cineva să fie vesel, să se simtă privit!

De multe ori am impresia că aţi uitat să zâmbiţi şi vă exteriorizaţi cele mai cumplite trăiri! Aţi auzit voi că dacă eşti trist rezolvi ceva!? Ai doar o viaţă şi ce-ţi propui, să afişezi o faţă de om serios care la un moment dat se va transforma într-o mască încremenită de timp!? Oare nu ne-am săturat să ne creăm probleme din nimicuri!? Voi chiar nu aţi observat că atunci când te înarmezi cu un zâmbet nu te mai gândeşti la necazuri dar atunci când devi serios sau trist începi să te frămânţi!?

De azi ştiu ce fac! Am să zâmbesc cât pot eu de mult, am să o fac pe mama să-şi dea seama că în viaţa asta poţi să zâmbeşti şi fără să-ţi creezi un avantaj, am să le arăt vecinelor că deşi zâmbesc nu fac asta să le-o trag prin lifturi şi am să arăt trecătorilor că mă doare undeva de nepăsarea lor şi de imaginea lor de oameni întunecaţi!

Eu zâmbesc
Tu zâmbeşti
El zâmbeşte
Ea zâmbeşte
Noi zâmbim
Voi zâmbiţi
Ele zâmbesc
Ei zâmbesc

Ar fi prea frumos! Dar suntem incapabili să înţelegem!

La tine ce se întâmplă când zâmbeşti?

PS : Data viitoare când te mai văd în metrou o să-ţi zâmbesc cu un număr de telefon, dacă va mai fi o dată viitoare!

Amintiri din... alte vremuri II !

Am fost la teatru azi, în club A! Arka lui Noe a prestat "Dumnezeul de a doua zi"! Am râs la piesa asta încât la un moment dat mi-am vărsat până şi berea. Moment bun pentru actor de a face o improvizaţie, într-un moment în care ne recita din minunata discografie a lui ...sincer să fiu nuş ce manea cânta el...că mie nu-mi place tipu' ăla de manele.
Cumva piesa asta mi-a adus aminte de satul bunicilor mei, şi subit au început să mă inunde gândurile: "Ce-o să fie frate peste douăji de ani dacă acum e aşa!? ...Cum dracu' facem să readucem vechile obiceiuri!?". Simplu...nu mai putem!
Hai s-o luăm aşa!
Fiind băiet, păduri cutreieram! - adevărat
Şi mă culcam ades lângă izvor! - nu era chiar izvor, unii îl numesc şanţ! şi nu mă culcam acolo, ci până acolo ajungeam mort de beat!
Nu avea cum să fie altfel! Te duceai la bunici de drag, ştiind că acolo ai să-ţi găseşti o grămadă de prieteni, care te aşteaptă cu braţele deschise! Am practicat sportu' asta timp de foarte mulţi ani, dar dintr-o dată ceva nu mai merge...
Şi-acum îmi amintesc programul de zi cu zi! Mă trezeam dimineaţa pe la zece, mâncam bine la prânz că ştiam ce mă aşteaptă şi pe la doişpe jumate mă întâlneam cu prietenii să mergem să ne scăldăm în Ialomiţa! Eram nişte draci de copchii ce n-aveau niciun stres, ne durea undeva de ce se întâmplă în lume! Singurele lucruri care ne întristau pe vremea aia: vremea urâtă şi la câteva zile după, apa murdară plină de pomi, animale moarte şi sticle!
Pe la cinci plecam grăbiţi acasă, să băgăm la ghiozdan, că dacă nu erai la şase pe terenu' de fotbal cu greu mai prindeai loc într-o echipă! Fiind o flegmă de om, jucam cu ăia mari, nu că aş fi fost eu vreo vedetă, ci pentru că aveau nevoie de portari! Cu timpu' am început şi eu să mai mişc ceva şi vedeam cum locul mi-e luat de altu' în poartă...eram bucuros, evoluam!
Se făcea nouă seara şi deja toţi erau vlăguiţi! Plecam iar grăbiţi către casele noastre să mâncăm ceva că, evident, la zece trebuia să ne întâlnim să ne petrecem seara împreună! După ora zece se întâmplau cele mai tâmpite chestii, cele mai tari cuceriri şi cele mai ale dracu' bătăi! Dădeau meltenii ăia un pumn şi cădeau trei d-ăştia ca noi, de la oraş! Am eu o vorbă de fiecare dată când cineva aduce vorba de disputele dintre ţărani şi restu':"Dă-l în gâtu mă-sii de ţăran, ăsta a tras toată viaţa la sapă, a ridicat tone de găleţi, eu ce dracu am făcut, am ridicat maxim o bere la 2,5 l şi-am frecat-o de i-au sărit capacele! Îmi dă ăsta o ştachie de ajung să-mi cunosc 5 generaţii din urmă!"
Şi uite aşa treceau, fără să-mi dau seama, cele mai frumoase momente din viaţa mea! Eram în stare să inventăm tot felul de poveşti să ne facem serile mai interesante! O vară întreagă am crezut că avem un spiriduş aproape de noi, ca până la urmă să descoperim că era doar o pasăre care "respira greu": "Îl ştii mă pe spiriduşu' ăla care respira greu!? Era pasăre băăăăăă!"
Cât era satu' ăla de mare, era imposibil să nu găseşti din trei în trei case, la poartă, un cârd de flăcăi gata să cucerească inima vreunei fete! Ştiţi cum ies ăştia cu maşina, să dea o tură prin oraş!? Ceva de genu' eram şi noi, numa' că nu avea maşină şi nici zmeii zmeilor nu eram. Şi n-avea cum să nu stai măcar 10 minute într-un loc...eram mulţi şi totuşi era imposibil să nu ne cunoaştem. Plecam fiecare la casa lui pe la două, trei, patru cu gându' că a doua zi avea să ne întâlnim iar pe malu' Ialomiţei sau cine ştie, poate făceam o expediţie până la Fundata(un lac).
Şi-a mers treaba mulţi ani de atunci...acum însă absolut nimic nu e la fel! Şi toate lumea spune: "Aberezi mă, că şi acum sunt aceleaşi obiceiuri!" Nu e aşa fraţilor, am testat pe pielea mea înainte de Revelion!
Eram foarte bucuros că mi-am făcut în sfârşit timp să-i văd şi eu pe bunici, că o să văd o grămadă de prieteni din sat şi că o să îmi fac timp să retrăiesc clipele trecute! Canci! Bunicii i-am simţit aşa cum i-am lăsat, obosiţi şi trecuţi, pregătiţi oricând să înfrunte moartea cu zâmbetul pe buze! Prietenii...aici e o bubă mare! Nu numai că cei de la oraş nu mai vin la ţară, problema problematică e că până şi ăia de-au supt de la ţâţa vacii au plecat fie în Bucale pă şantier, fie pân nuş ce ţară străină să culeagă fragi şi mu(i)re. E aşa de pustiu satu' ăla încât singuru' loc mai plin de viaţă îl reprezintă cârciuma unde nu cu mulţi ani în urmă îmi beam minţile repetat! Acolo mai dai de câte un rătăcit ca mine care speră că până va închide ăla coşmelia să-l găsească pe unu' cu care să bea şi să se ducă fericit acasă! Singurele lucruri care au rămas la fel sunt peisajele alea care te fac să tresari, te fac să-ţi dai seama că ele te-au crescut şi că ele au avut grijă de tine de fiecare dată când făceai o tâmpenie!
Se schimbă lumea, da nici chiar aşa! Şi acum îmi vine în minte un citat al cuiva de prin lista mea de mess: "Opriţi Pământul...vreau să cobor!"

Colentina a trişat!

Ora 20:15
Eram foarte curios să văd câţi vor "uşide biecu' "(aşa spun fraţî noştrii di piesti Prut) în cadrul acestei acţiuni globale numită " Earth Hour". Dar după cum vă spuneam şi zilele trecute, eram la fel de nerăbdător să văd meciul. Mă uitam la tv, discuţii despre meci şi cam atât, nu se mai vorbea nimic de stinsu' becurilor.
Ora 20:29
Fiind singur acasă mi-am permis luxul să scot siguranţele...Staţi mă nebunilor, că nu ratam eu meciu' pentru nimic în lume. Mi-am zis că dacă îi mănâncă pe ăştia în dos să stingă lumina, măcar s-o fac şi eu pentru 10 minute. " Mamă, cred că dacă mă uit acum pe balcon e beznă totală!" şi-ncep să râd isteric...Aveam dreptate, absolut toate blocurile aveau cel puţin 33,(3)% din camere iluminate. Cu excepţia unui bloc, ce avea vreo 4 etaje (din 10) fără pic de lumină. Dubios rău blocu' ăla, dar am impresia că e un bloc destinat persoanelor de mult trecute, şi ăştia încă o mai ard pe opaiţ. Mi-am zis: "Bă las-o dracu, poate nu m-am uitat eu bine la ceas!" E drum lung din balcon până în sufragerie, pe întuneric, aşa că am fost nevoit să apelez la instinct.
Trebuia să văd cât e ceasu'...şi singura modalitate era să găsesc telefoanele de pe birou, v-aţi prins, am mai multe...baştan ăsta mic. Am căzut puţin pe gânduri: "Păi, care va să zică, eu acum fac un gest mirobolant, dar dacă apăs tasta de la mobil, asta înseamnă că se consumă nişte curent"...Am cugetat timp de câteva secunde şi mi-am impus ideea că telefonul a fost încărcat alaltăieri, deci nu le folosesc curentu' de acum.
Era 20:32...
De data asta îmi iau telefonul ca tovarăş de drum şi mă îndrept către balcon. Aici mă aştepta acelaşi peisaj, cuburile care construiesc blocurile erau în marea lor parte galbene, de la lumina becurilor. Şi-mi vin toţi dracii: "Păi bine măăăă, eu... care spun că n-am să fac asta, am o revelaţie şi-o fac, şi voi ăştia care vă uitaţi pă toate posturile şi vă îndeamnă să stingeţi lumina ce faceţi!?"
Şi mă decid să mă pedepsesc! Rămân pe balcon până la 20:40 şi urmăresc cine mai stinge lumina. Mă uit şi pe cer, că prea mi s-a părut mie suspectă treaba asta cu stingerea. Mă gândeam că ăştia de la mişcarea asta sunt mână-n mână cu extratereştrii şi le crează o breşă în sistem. Şi ce credeţi că văd, ...un OZN. Nu era mă niciun OZN, erau luminile alea de la Bellagio, de le ţin ei în fiecare noapte să se ghideze toţi dorobanţiştii şi toţi primăvăraticii, să nu cumva să nimerească în Bamboo. Aşa de frumos luminau minifarurile alea, mai frumos ca niciodată! Semn că şi ei s-au gândit la încălzirea globală!
Prin faţa blocului trece un cârd de fete educate cu teoriile lui Guţă şi cu cele ale lui Salam. M-am bucurat, mi-am spus, uite bă nene, până şi astea "iese" din casă, dă la mess, dă la "uinanp", dă la toate grijile dă zi cu zi şi se sacrifică pentru o cauză nobilă.
Cu cât stăteam mai mult, cu atât observam că se aprind şi mai multe lumini, probabil veneau ăştia grăbiţi de la magazin, cu vreo 4 spre 6 kg de bere în sacoşă, şi înjurau cu patos magazinu' din colţ că n-au mai avut Bergenbier (sponsoru' naţionalei).
OMV-u' de pe Pârgari era la fel de verde şi la fel de pregătit să mai scoată bani din buzunarele românilor, iar minifarurile alea de la Bellagio mă ofticau la culme.
Mi-am zis: "Bag ceva în încălzirea globală şi bag siguranţele înapoi, că dacă pierd lovitura de start mă sinucid!" Preferam să mă convingeţi, ăştia din cartier, să ţin lumina stinsă o oră întreagă. N-aţi facut-o retardaţilor, şi uite aşa m-am uitat eu la meci, şi-am văzut cât de ghinionistă poate fi o naţiune, şi cât căcat au putut mânca sârbii la viaţa lor.
Colentina a trişat, dragii mei! Aşa cum au făcut majoritatea cartierelor, după părerea mea! S-a terminat "Earth Hour"! Acum a apărut un subiect mai interesant, de data asta pe OTv! Un retardat, nu-i ştiu numele, mare cutremurolog, ce a prevestit el un cutremur în 2007 care nu a avut loc, ne ameninţă că într-o zi de sâmbătă vine alt cutremur, la fel de devastator şi care va trece exact aşa cum a trecut şi ăla, neobservat.

Mulţumesc celor care au votat! Ne-am dorit aproape toţi să "Hai România" dar n-a fost să fie!
Voi cei doi, care aţi votat "Evident" sper că v-aţi ţinut de cuvânt şi aţi stat mai mult decât am stat eu în beznă!
Ce bine că s-a făcut duminică...săptămâna asta am scăpat de cutremur...poate data viitoare!

Hobby-urile mele e...sportu'!

Da, recunosc! Sunt dependent de sport! Şi vine acum întrebarea : "Ce-i rău în asta!?"
Nu e nimic rău, chiar trebuie să faci mişcare pentru că altfel s-ar putea să te trezeşti la vreo treizeci de ani că în loc să-ţi satisfaci şi tu femeia ca omu' dai de două ori din cur şi te ia cu transpiraţie...
Şi-ncepi apoi cu scuze " Am muncit azi de mi-au sărit capacele şi tu vrei mai mult de două minute?! Bă femeie, crezi că e uşor să munceşti şi apoi să mai ai activitate şi noaptea!?" De fapt îţi atârnă slănina atât de tare încât nici drept nu poţi să mai stai..dar tu te consideri încă tânăr... şi dai vina pe muncă, nevastă şi evident...dai vine pe mă-sa "Dacă nu era mă-ta aia aşa a dracu' aveam şi noi acum şi casă, şi maşină şi piscină! Şi pe lângă asta te mai bucuram şi noaptea!".
Dar să nu deraiăm de la subiect! Scriu acest post deoarece unul dintre cei mai buni prieteni(te simţi tu nenorocitule) mi-a sugerat, şi să motivez de ce dracu' îmi place mie să alerg după mingii, să le şi lovesc şi apoi să mă duc acasă frânt...
Simplu prietene, mens sana in corpore sano! Dăştept m-a făcut mama mă! Am impresia că e mai bine să-ţi spargi energia într-un mod organizat şi plăcut decât să o arzi pe la...bă în faţa calculatorului! Şi-o să spuneţi "Da tu ce gâtu tău faci mă acum, nu-ţi pierzi timpul compunând nişte posturi cretine pe care oricum nu ţi le citeşte nici dracu'!? Ηai, vreo cinci, şasă prieteni cărora li s-a făcut milă de tine şi citesc obligat-forţat să te simţi şi tu blogger!" Aveţi şi voi dreptate aici, într-o mică măsură...
Există trei categorii de practicanţi ai sportului!Exceptându-i pe cei care n-au alergat vreodată în viaţa lor, poate doar după un tramvai, autobuz, dar mă îndoiesc că au reuşit, avem pe cei care deşi se dau practicanţi ai multor sporturi, nu-i ajută natura şi nici talentu'! A doua categorie, la care mă afiliez şi eu e aia a ălora care ştiu câte puţin din toate şi dacă îi alegi în echipa ta nu te vor dezamăgi atât de rău! Ultima categorie ar fi aia a celor care ştiu şi ei un singur sport şi tare se mândresc cu asta! Păi, mâncaiaş lui coliva... dacă el ştie volei şi mi-l pun să dea cu picioru'n minge s-ar putea să chemăm salvarea că glezna lui e prea fină şi a cedat. Asta e doar o comparaţie, dar ştiu că voi aveţi imaginaţie şi-o să găsiţi şi altele.
Ar mai fi o categorie, dar e destul de rară! Cei care se pricep la toate! Şi când dai de un asemenea specimen brusc îţi taie tot chefu' : "Păi da ce mă, io am venit să-l văd p-ăsta cum ne bate el într-una!? Nu mai am mă chef, da' dacă aveam, sigur îl bâteam!"
Aşa că prietene, după cum ţi-am spus fac asta din a dracu' de multă plăcere, fac asta pentru că sportul e o parte din mine, şi dacă nu era inventat până în clipa când m-am născut eu, sigur eu eram inventatorul (nu-i aşa că sunt cul!?).
V-am pupat, mă duc la basket!

Ce-mi PUaTE mintea!

Aţi stat vreodată să vă gândiţi la cele mai idioate lucruri, şi groteşti în acelaşi timp?! Eu fac asta destul de des, nu că e ceva normal, dar te ajută să vezi ce-ţi puAte mintea.
Şi uite aşa m-a troznit ideea asta:
Cât de gay ar fi ca un băiat să se masturbeze imaginându-şi că în spatele lui, sodomizându-l, se află tot el !?

E o întrebare retorică...şi o minte bolnavă în spatele ei...

Earth Hour 2009 ?!?

Citeam acum câteva zile pe blogul prietenului meu diferitu despre un eveniment magnific ce se va întampla pe 28 martie 2009, ora 20:30! Nuş câte sute de oraşe vor face un gest umanitar stingând lumina pentru o oră. Deschid televizoru' şi ce văd...UTv alături de artiştii din România ne încurajează să facem acest lucru, că şi ei vor face cu siguranţă asta...
Păi bine mă, hai să gândim altfel! Voi ne încurajaţi să facem asta, dar din câtă fizică ştiu eu cel mai mare consum de electricitate se produce atunci când închizi şi deschizi lumina. Să vă văd eu pregătiţi la 20:29 de stingere... fiecare membru al familiei într-un colţ al casei, aşteptând un semnal "Mamăăăăăă, 9, 8 , 7, 6, 5....". Apoi, dotaţi cu lanterne, sau cu cine ştie ce giumbuşluc vă apucaţi să vă căutaţi , poate poate iese de-o "Baba Oarba". Şi aşteptaţi voi aşa, şi aşteptaţi, cu mândrie în suflet că faceţi un gest umanitar cu precedent....dar totuşi...îl faceţi...şi e umanitar....şi-i umpleţi pe ăia de la Electrica, şi nu numai, de bani. Dar, stupoare, vă uitaţi pe balcon şi observaţi că sunteţi cam singurii de prin zonă pasionaţi de prezervarea planetei ( numai la prezervative vă gândiţi). Şi poate mai erau şi alţii care doreau cu tărie să stingă lumina, dar pe 28 martie 2009, cam la aceeaşi oră e un alt eveniment....

Joacă Româniaaaaa băăăăă, să-mi spui tu mie că fix atunci când anunţă ăştia primu' unşpe o să-l vezi pe microbist că o să spună cu un glas răspicat: "Închide fă televizoru' că e Ora Pământului, şi mie îmi pasă, că am înţeles că dacă stingem lumina acum, posibil să nu mai murim în 2012, că nu mai vede meteoritu' Pământu' !"
Păi ăla de la şapte şi ceva toarnă bere ca animalu', îşi încălzeşte fotoliu' sau canapeaua special pentru meci şi tu crezi că îi pasă lui de Ora Pământului?! Să fim serioşi!

Bă, şi unde mai pui, e foarte periculos, după knowledgeu' meu pă profil dă fizică să aprindă lumina în acelaşi timp un oraş întreg. Imaginaţi-vă că generatoarele alea ar putea exploda datorită supraîncărcării, şi în loc de Ora Pământului împotriva încălzirii globale am face un fel de Ultima Oră a Pământului printr-o încălzire globală ( mai la câteva sute de grade). Mă bucură faptul că doar 1000 de oraşe s-au gândit să facă prostia asta! La fel de bucuros sunt şi când ştiu că, deşi tot Bucureştiu' se pregăteşte să stingă becu' , meciu' îi va face pe mulţi să uite de asta! Poate bubuie ăştia şi în loc să stea o oră fără curent, stau vreo 2 săptămâni pînă se remediază treaba sau vreo eternitate. Eu măcar scap şi văd şi meciu'!

Ai dracu să fiţi voi de n-o să renunţaţi la meci şi-o să staţi o oră în beznă! Staţi liniştiţi, vă povestesc eu după prima repriză!

Amintiri din... alte vremuri!

Treceam ieri prin faţa blocului cu gându' să ajung cât mai repede acasă, că deh, în zilele noastre tre' să faci lucrurile cu viteza luminii la pătrat şi încă puţin. Brusc, din graba mea, m-a oprit ceva...
Am...evoluat, sau nu ştiu sigur cum să-i spun, dar ceea ce m-a oprit a fost chiar strada pe care atunci când eram doar un pulărău de vreo treişpe-paişpe ani, o călcam în picioare zi de zi. Acum nu mai e aşa, nu mai am timp, cine dracu mai are?!
Să revenim la stradă! Nu mai e de mult aşa cum o ştiam eu, plină de fotbalişti, fotbaliste, bloggeri pe asfalt sau alte d-astea.
Dialog pe vremuri:
- Gabiiiiiiiiiii!......Gabiiiiiiiiiiiiii! Bă, care se duce până la asta să-l cheme, că poate iar nu-l lasă mă-sa?
- Ia lasă-l mă, dacă nu vrea să vină, nu vine şi gata!
- Da mă da avem nevoie de el, suntem doar 5 şi de "La mălai" m-am plictisit!
- Hai mergem toţi, că dacă nu-l lasă mă-sa şi ne vede atâţia n-are ce să mai zică!
...(lift)
- Sărumânaaaaa! Gabi e acasă?
- Doarme dus!
- La ora astaaaa! Noi vrem să jucăm fotbal! Haideţi, vă rugăm frumos să-l treziţi!
... după 5 minute îmi fac apariţia la uşă...
- Ce e mă?!
- Bă tu eşti prost! N-am zis că la patru jumate ne vedem jos să ne antrenăm...că mâine jucăm cu aia din T6?!
- Şi ce mă, fără mine nu puteţi juca?
- Bă nu mai comenta...hai odată!
... ies din casă, liftu' ne aştepta ca de fiecare dată. Intrăm 6 în el ( de câteva ori am fost chiar 10) şi ca de fiecare dată se trezeşte unu' să sară în el. De data asta a fost cu ghinion! Ne-am blocat... şi dă-i şi înjură-l pe prost...că noi eram experţi în lifturi, dar de data asta eram prinşi între două etaje! I-am umplut frigideru' cu toate delicatesele şi cred că în momentu' ăla eram toţi trişti că n-avem un "celular" să sunăm, fie 112 fie vreun vecin mai priceput. Şi dă-i şi urlă, şi printre urlete mai adaugi câteva delicatese şi pentru tovarăşu' glumeţ, până când se aude o voce cunoscută nouă...
- Este băăăăăăă! Ne-am scos!
- Care sunteţi mă acolo, proştilor! V-am zis să nu mai săriţi în lift!? ţipa vecinu'.
...dintre toţi vecinii...tocmai ăsta ne auzise...
- Bă dacă ne vede ăsta şase, am belit-o!
...ceea ce nu realizam noi era că treaba era belită deja...
- Îi spunem că a căzut curentu' mă!
- Da mă, voi cu ideile geniale, îi spunem că s-a deschis uşa din greşeală şi n-a mai vrut liftu' să pornească! încercam eu să găsesc o soluţie.
... în fine, deschide vecinu' uşa, după 20 de minute, că trebuia să găsească o cheie prin bloc. Când ne vede, să facă infarct...
- Să fiţi ai dracu voi, că pe rând nu puteaţi coborî! Cum vă scot eu prin gaura asta mă deştepţilor, că dacă vă scap pe vreunu vă faceţi praf până jos!
...ne-a scos, cu chiu, cu vai, ne-a spurcat toată familia şi cel puţin încă trei generaţii de acum încolo.
Ajunşi jos, pe stradă, nu mai avea nimeni chef de fotbal!
- Hai mă, faceţi echipele, că eu nu mă mai bag, că vă ofticaţi! aveam motivele mele să nu fac echipele, pentru că de fiecare dată îi alegeam pe ăi potriviţi.
S-au adunat de pe jos, am făcut echipele şi până la 9 jumate, când abia mai distingeai binele de rău, am tras un fotbal să pomeniţi.

Dialog în zilele noastre:
- Mă ce face ăsta?! E prost? Ιa dă-i un beep prostului, că poate doarme!
- N-am frate credit, că mi-am folosit ultimu' euro să cumpăr nişte rubine pentru jocu' ăla jmecher de pe net.
- Bine mă, las că-i dau eu! Da să moară Giminel, dacă mă taxează şi-mi ia din minutele naţionale te bat rău!
- Dă-i mă mai repedeeee, că m-am plictisit să stau pe strada asta infectă, hai dracu, ne aşteaptă alea în Mall (chiar nu contează care, Mall să fie).
- Bă da noi când mai tragem un fotbal? Că n-am mai jucat de vreo două săptămâni...
- De unde bani frateeee? Ştii doar că data trecută am dat 16 lei dă fiecare, şi nici sinteticu' n-a fost cine ştie ce!
- Păi nu mă, io zic să jucăm aici în faţa blocului, cum făceau ăştia mai mari, când erau de vârsta noastră...
...blocaj, noi suntem aia mici deveniţi mari, iar ăştia-s viitoru', să spun aşa...
- Bă mă laşi, cum să jucăm în faţa blocului? Nu mai e pă trend! Vrei să râdă alea de la T10 de noi?!
- Nuş bă frate, da oricum, plm, nici n-am avea unde! ...de unde dracu să mai ai unde, nu mai ai loc nici să te calce maşina. Ca să te calce maşina trebuie să lovească vreo 3-4 maşini înainte, deci există posibilitatea să nu mai ajungă până la tine şi să găseşti în asta un miracol care să te facă să-ţi doreşti şi tu o maşină ce pe viitor s-ar putea să salveze viaţa altui nenorocit. (adică fără noroc).
...
- I-ai dat mă beep? Vezi că nu-l mai aşteptăm mult, că intârziem, şi se supără alea!
- Da' sună-l mă, că-ţi plăteşte mă-ta abonamentu' să vorbeşti, nu să strângi minute în speranţa c-o să-ţi tragi şi tu o gagică şi-o să ai nevoie de multe minute, să vorbeşti cu diva!
tzrrrrrrrrr....
- Alo, bă, vino mai repede, că să mor de te mai aşteptăm!
- Stai mă puţin, că sunt în meci şi ne conduc ăştia cu 5-3, le-am luat prima rundă şi dacă îi batem trecem în divizia C.
- Băăăăăăă, la ce oră am vorbit noi că ne vedem mă?! Cobori tu, să vezi ce capace îţi iei! Dacă în 5 minute nu eşti jos te ia mama dracu!
- Hai bine mă, pa! Plecaţi fără mine, că-ncepe runda şi trebuie neapărat să câştigăm!
- Ce faci mă, ne laşi singuri? Parcă vorbisem ceva de dimineaţă?!
- Nu pot frate să vin, şi gata, mergeţi fără mine!...Băăă, din cauza ta m-au omorât ăştia, dacă pierdem runda asta să vezi capace de la mineeee....
- Bă te-ntreci cu gluma, cobori sau plecăm?!
- Plecaţi frate, nu vin... e meci important... Hai că vorbim diseară pă mess!
...
- Ce zice ăla mă, nu mai vine?!
- Nu! Lasă-l mă, mi-a promis că dacă intră în C mă bagă şi pe mine la el în clan!
Şi uite aşa aceşti doi indivizi ireali, dar totuşi atât de prezenţi azi în rândurile adolescenţilor au făcut ceea ce fac în fiecare zi. Apoi, după o zi petrecută în Mall au ajuns acasă, grăbiţi, aştepta computerul personal întristat că nu e inundat de ferestre messengeriene şi de pagini dă mozilla (vi-l recomand).


Ceea ce e trist din povestea asta sunt convins că aţi înţeles. Ceea ce e aiurea, şi nu trist, e că strada arată mult mai bine acum, dintr-o bucată, fără miliarde de plăci din care făceai terenuri de tenis, şi te certai pentru simplu fapt că jumătăţile nu-s egale... Jumătăţile sunt egale, oricum le-ai lua, sunt egale...careurile pe care le desenam noi nu erau...da' fiind copchii nu aveam inteligenţa necesară şi nici dispoziţia să cugetăm asupra egalităţii jumătăţilor.
Aşa că ieri am avut un sentiment din ăla de regret, că nu mai sunt copii care să spargă un parbriz al maşinii vecinului de la 5, că maşinile nu mai au urme de mingii, că pe stradă nu mai vezi un teren de tenis , nu mai vorbesc de o frunză sau un şotron... E normal să avansăm, dar parcă suntem noi ăştia de douăzecişiceva mai copii decât ei...

Trist, dar adevărat! Dacă aţi citit tot, înseamnă că sunteţi de-ai mei, mai "vârstnici"...dacă n-aţi ajuns...cu siguranţă sunteţi ăştia ai viitorului...care nu mai au nevoie de încă unu' care să le spună cum e bine...

Mai mult bală decât muc!

Intro...ducere!

Probabil că sunt al 1111111111 blogger....chiar nu mă interesează....ceea ce vreau să clarific e că nu sunt aici ca să mă dau mare că ştiu să scriu (probabil cea mai mare temere e să nu par un analfabet)...

Scriu alimentat de o tărie care-mi inundă venele...tăria berii...tăria nu doar a unei singure beri...ci a unui amalgam de beri...care mi-a inundat creierul...

E primu' post...aşa că take me slow...sunt novice în blogosferă şi să fiu al dracu dacă ştiu ce să vă mint...deocamdată atât mă duce capu'....revin în forţă zilele următoare...

Balamuc....mai mult bală decât muc!

Primu' post!

Vin de la o băută...aşa e frumos...dacă nu bei n-ajungi să cunoşti adevăratele trăiri ale vieţii....spuse un mare filosof...păcat că nu-mi amintesc numele lui...
Halal prim post pe un blog...probabil că şi eu mă mir de ceea ce scriu acum....nu băgaţi în seamă....aşa sunt eu...

Cred că trebuie să clarific de ce blogul meu este numit "balamuc"...am sa vă răspund imediat....e împrumutat ....am văzut eu pe undeva...balamuc...şi m-am gândit...."mai mult bală decât muc"...

Promit că voi reveni cu subiecte mult mai interesante..deocamdată vă rog să-mi acceptaţi condiţia primitivă!

Mâine, poate zilele viitoare voi reveni în forţă....numa' să-mi daţi niţel timp...

Deocamdată vreau să vă împărtăşesc o trăire pe care am avut-o la UB (Universitatea Bucureşti). E destul de tristă...adică...eu am rămas cu sechele...
Imaginaţi-vă cum e să ai ghinionul să ieşi exact atunci când ies 30 de fete din facultate ( pentru cei care nu ştiu...90% din studenţii de la UB sunt fete), şi , cavaler fiind...te hotărăşti să le laşi pe toate să iasă...A fost o experienţă unică...era ca şi cum ai număra oi....1,2,3,4,5,6,7...deja mă plictisisem...dar condiţia mea efemeră mă împingea să nu-mi permit să ies înaintea lor...

Cam slab postu' ăsta...dar sper la mai bine!

Mai mult bală decât muc!