GENIAL!!!!
vineri, 28 mai 2010
vineri, 21 mai 2010
FMI-ul le-a cerut să ia de la bogaţi, dar cum să-ţi iei bani singur din buzunar!?
Termeni, condiţii şi mulţi bani... cam asta ar fi rezumatul pentru ca presupusul împrumut de la FMI să ne scoată ţara din rahat...pardon, căcat! Măcar de-ar fi aşa...însă nu e nici pe departe ceea ce ne aşteptăm noi... multe sacrificii ...dar pentru ce!? Pentru ca domnii ăi mai mari să se-ngroape în bani...atenţie...nu în datorii....cum vor face majoritatea românilor plătitori de taxe si de rate bancare....
Cică tovarăşii de la FMI ar fi sugerat ca reglările de buget să se facă raportându-ne la bogaţi...la oameni pentru care impozitul pe venit să nu se resimtă atât de mult cât s-ar resimţi pentru un bugetar plătit cu 800 ron pe lună....calculele ar fi simple aici...dar hai să ne gândim la unu' care câştigă 2000 euro pe lună....el ar putea să trăiască şi cu 1500 euro...în timp ce nenea ăla ce deserveşte statul român si implicit pe cetăţeanul de câştigă 2000 euro ar lua ... nici măcar ..salariul minim pe economie...
N-aveau cum să-şi micşoreze ei veniturile...şi s-au gândit că mai bine suferă o ţară întreagă pentru a o duce la fel de bine ca până acum....
Sunt vremuri grele...şi noi din păcate ne-am născut tocmai acum....e corect!?
Cică tovarăşii de la FMI ar fi sugerat ca reglările de buget să se facă raportându-ne la bogaţi...la oameni pentru care impozitul pe venit să nu se resimtă atât de mult cât s-ar resimţi pentru un bugetar plătit cu 800 ron pe lună....calculele ar fi simple aici...dar hai să ne gândim la unu' care câştigă 2000 euro pe lună....el ar putea să trăiască şi cu 1500 euro...în timp ce nenea ăla ce deserveşte statul român si implicit pe cetăţeanul de câştigă 2000 euro ar lua ... nici măcar ..salariul minim pe economie...
N-aveau cum să-şi micşoreze ei veniturile...şi s-au gândit că mai bine suferă o ţară întreagă pentru a o duce la fel de bine ca până acum....
Sunt vremuri grele...şi noi din păcate ne-am născut tocmai acum....e corect!?
vineri, 23 aprilie 2010
Nu am mai scris de-o epocă!
De parcă era greu să vă daţi seama...! Şi nu e pană de idei, şi nu e vorba de a mă închide în mine... asta ar fi şi culmea! De când mă ştiu m-am exprimat liber şi fără niciun fel de remuşcare!
O să revin cândva... să scriu...câte-o chestie pe-aici! Că e pustiu tare!
O să revin cândva... să scriu...câte-o chestie pe-aici! Că e pustiu tare!
sâmbătă, 20 martie 2010
Gabriel has created a surrogate!
Mulţumiri tovarăşului Tzughy-Bughy pentru site şi sper să nu se supere că am folosit şi eu pe propiu-mi blog "surogatul", dar chiar îmi place!
Cică eu aş fi ăla, raportat la o poză recentă! Aşa că, here it goes...Bala-muc virtualul!
Cică eu aş fi ăla, raportat la o poză recentă! Aşa că, here it goes...Bala-muc virtualul!
vineri, 19 martie 2010
Coincidenţe!
Cum îmi place să pariez... şi-o fac destul de des...fără prea mulţi sorţi de izbândă, căci eu vreau să fac averi de pe urma pariurilor, aşa am făcut şi weekend-ul trecut! Şi alaltăieri, şi acum 2 zile ... şi lista se întinde pe mult mai multe zile!
Mă uitam şi eu ca omul la meciuri...unul pe PC şi unul la TV... jucau Juventus şi Roma şi pariasem pe victoria lor, când...intervine coincidenţa asta cel puţin bizară pentru mine! Scorul era 3-2 atât pentru Juventus cât şi pentru Roma când...în acelaşi timp, în ambele partide, s-a acordat penalty pentru echipele adverse... deci...repet...în acelaşi timp, la scorul de 3-2 şi în acelaşi timp au marcat ambii executanţi penalty-urile!
Astfel scorul a devenit 3-3 şi mi-au încurcat mie socotelile!
Totuşi, rămân cu coincidenţa!
Mă uitam şi eu ca omul la meciuri...unul pe PC şi unul la TV... jucau Juventus şi Roma şi pariasem pe victoria lor, când...intervine coincidenţa asta cel puţin bizară pentru mine! Scorul era 3-2 atât pentru Juventus cât şi pentru Roma când...în acelaşi timp, în ambele partide, s-a acordat penalty pentru echipele adverse... deci...repet...în acelaşi timp, la scorul de 3-2 şi în acelaşi timp au marcat ambii executanţi penalty-urile!
Astfel scorul a devenit 3-3 şi mi-au încurcat mie socotelile!
Totuşi, rămân cu coincidenţa!
luni, 15 martie 2010
Primăvara soarele se joacă-n mâna ta.
Repet încă o dată, din nou şi iar! M-am săturat de vremea asta sadică ce te ţine, vrei nu vrei, în casă, dee fleoşcul ăsta care se numeşte Bucureşti şi de hainele groase pe care ar trebui să le port!
Azi miroase a primăvară! Mă întreb totuşi pentru câte minute, ore sau zile... Schimbările astea meteorologice mă fac şi pe mine să trec dintr-o stare în alta şi chiar mă gândesc cu groază ce se va întâmpla peste 3-4 zile! Zăpadă...soare?!
Vremea pare să fie în cârdăşie cu viaţa asta schimbătoare... şi, sincer să fiu, se completează foarte bine! Şi totuşi, iarna asta a fost prea frig...iarna asta a fost prea iarnă şi uitasem cum e de obicei să vezi totul alb!
Aştept zile mai bune...
Azi miroase a primăvară! Mă întreb totuşi pentru câte minute, ore sau zile... Schimbările astea meteorologice mă fac şi pe mine să trec dintr-o stare în alta şi chiar mă gândesc cu groază ce se va întâmpla peste 3-4 zile! Zăpadă...soare?!
Vremea pare să fie în cârdăşie cu viaţa asta schimbătoare... şi, sincer să fiu, se completează foarte bine! Şi totuşi, iarna asta a fost prea frig...iarna asta a fost prea iarnă şi uitasem cum e de obicei să vezi totul alb!
Aştept zile mai bune...
luni, 1 martie 2010
Happy mărţişor!
Fetelor, se pare că 1 martie v-a adus o zi frumoasă ca voi! Drept urmare, vroiam şi eu să vă urez, celor care mai rătăciţi şi prin blogul meu, o lună la fel de însorită ca prima ei zi şi multe clipe de bucurie alături de noi, băieţii!
miercuri, 24 februarie 2010
Din ciclul...mi-a luat tata permis!
Ceea ce am să vă povestesc acum are caracter strict secret şi chiar mi-aş dori să nu afle ai mei... nu de alta dar ar mai avea încă un motiv să-mi spună "Ţi-am spus noi!"
Bun! Să trecem la problema de fond!
Sâmbăta trecută mă întorceam de la fotbal, că doar şi-a revenit vremea, destul de grăbit şi destul de obosit! Se cuvenise să alerg în alea două ore destul de mult pentru că nu ieşisem "de la masă" decât de vreo două ori! Şi pentru necunoscători, să joci aproape două ore pe frig şi cu ceva afecţiuni pe la plămâni sau mai ştiu eu ce, nu e aşa uşor. (Iar am deviat de la subiect.)
Ajuns aproape de casă, tot ce trebuia să fac era să mai traversez câteva străzi şi să mai parcurg vreo 200 metri. Este minimul necesar pentru mine de a ajunge de-acasă până la un mijloc de transport în comun şi viceversa!
Şi atunci era la fel, ştiam drumul pe de rost şi pot să jur că-l fac şi cu ochii închişi, ştiu orice fel de mişcare ce mi-ar putea periclita călătoria!
Dar, sâmbătă nu a fost aşa! Forţele negative s-au adunat în juru-mi şi au început să chicotească lucruri naşpa...
La Maica Domnului e un semafor pe care, v-am spus, l-am ascultat de atâtea ori... aşa cum o făcusem şi de data asta! La culoare roşie, stai şi-aştepţi să se facă verde... nu te grăbeşti pentru că după ce trec cei din direcţia înainte cu maşinile au prioritate cei care vin dinspre Secţia 7... Zis şi făcut!
Culoarea verde a semaforului pentru pietoni m-a determinat şi pe mine să trec strada, aşa cum îmi amintesc de fiecare dată să fac! Mi-am luat până şi cele 5 secunde marjă de eroare , secunde în care se mai trezeşte vreun rătăcit cu cine ştie ce maşină să treacă!
Şi aici vine problema problematică! Pe la jumătatea trecerii mă trezesc pe o capotă! Sincer să fiu, nu mi-am dat seama de nimic în momentul ăla şi preţ de câteva secunde stăteam şi încercam să înţeleg de ce sunt pe capota unui idiot când culoarea semaforului e verde, şi nu pentru el!
M-am dat jos de pe capota cu pricina şi m-am dus la şofer... nu ştiu ce-aveam în gând atunci dar ştiu că nu eram nici foarte nervos! Tovarăşul avea maxim 20 de ani şi părea şi el foarte mişcat de fază, atât de mişcat încât rămăsese încremenit acolo, fără să facă ceva! I-am făcut semn să deschidă geamul... l-a deschis...dar până la jumate...probabil se aştepta la nişte repercursiuni din partea mea..
Când l-am văzut cât de şocat era, şi când m-am văzut pe mine că sunt întreg... i-am spus să fugă mai repede de acolo...n-avea rost să mai ajungem şi prin alte locuri ...mai ales că de Secţia 7 sunt plictisit...de cât i-am ajutat!
Partea şi mai proastă e că nu am prevestit faptul că o să mă doară partea unde am fost lovit peste ceva timp, după ce a trecut şocul! Aşa că de ceva zile stau cu o durere-n cotu' drept... cu o durere de şold şi cu ceva coaste avariate! N-am nici cel mai mic gând să mă duc la doctor, aşa că o să las organismul să-şi facă treaba!
Cât despre tovarăş, merita o bătaie...s-o povestească şi la nepoţi!
Bun! Să trecem la problema de fond!
Sâmbăta trecută mă întorceam de la fotbal, că doar şi-a revenit vremea, destul de grăbit şi destul de obosit! Se cuvenise să alerg în alea două ore destul de mult pentru că nu ieşisem "de la masă" decât de vreo două ori! Şi pentru necunoscători, să joci aproape două ore pe frig şi cu ceva afecţiuni pe la plămâni sau mai ştiu eu ce, nu e aşa uşor. (Iar am deviat de la subiect.)
Ajuns aproape de casă, tot ce trebuia să fac era să mai traversez câteva străzi şi să mai parcurg vreo 200 metri. Este minimul necesar pentru mine de a ajunge de-acasă până la un mijloc de transport în comun şi viceversa!
Şi atunci era la fel, ştiam drumul pe de rost şi pot să jur că-l fac şi cu ochii închişi, ştiu orice fel de mişcare ce mi-ar putea periclita călătoria!
Dar, sâmbătă nu a fost aşa! Forţele negative s-au adunat în juru-mi şi au început să chicotească lucruri naşpa...
La Maica Domnului e un semafor pe care, v-am spus, l-am ascultat de atâtea ori... aşa cum o făcusem şi de data asta! La culoare roşie, stai şi-aştepţi să se facă verde... nu te grăbeşti pentru că după ce trec cei din direcţia înainte cu maşinile au prioritate cei care vin dinspre Secţia 7... Zis şi făcut!
Culoarea verde a semaforului pentru pietoni m-a determinat şi pe mine să trec strada, aşa cum îmi amintesc de fiecare dată să fac! Mi-am luat până şi cele 5 secunde marjă de eroare , secunde în care se mai trezeşte vreun rătăcit cu cine ştie ce maşină să treacă!
Şi aici vine problema problematică! Pe la jumătatea trecerii mă trezesc pe o capotă! Sincer să fiu, nu mi-am dat seama de nimic în momentul ăla şi preţ de câteva secunde stăteam şi încercam să înţeleg de ce sunt pe capota unui idiot când culoarea semaforului e verde, şi nu pentru el!
M-am dat jos de pe capota cu pricina şi m-am dus la şofer... nu ştiu ce-aveam în gând atunci dar ştiu că nu eram nici foarte nervos! Tovarăşul avea maxim 20 de ani şi părea şi el foarte mişcat de fază, atât de mişcat încât rămăsese încremenit acolo, fără să facă ceva! I-am făcut semn să deschidă geamul... l-a deschis...dar până la jumate...probabil se aştepta la nişte repercursiuni din partea mea..
Când l-am văzut cât de şocat era, şi când m-am văzut pe mine că sunt întreg... i-am spus să fugă mai repede de acolo...n-avea rost să mai ajungem şi prin alte locuri ...mai ales că de Secţia 7 sunt plictisit...de cât i-am ajutat!
Partea şi mai proastă e că nu am prevestit faptul că o să mă doară partea unde am fost lovit peste ceva timp, după ce a trecut şocul! Aşa că de ceva zile stau cu o durere-n cotu' drept... cu o durere de şold şi cu ceva coaste avariate! N-am nici cel mai mic gând să mă duc la doctor, aşa că o să las organismul să-şi facă treaba!
Cât despre tovarăş, merita o bătaie...s-o povestească şi la nepoţi!
Oare!?
Nu mai e mult şi mă aşteaptă un examen pe care sper să-l trec cu brio... dacă stau să mă gândesc bine mai e fix o săptămână. Partea interesantă e că acest examen nu se mai desfăşoară în băncile facultăţii ci e ceva mult mai complex, cel puţin aşa lasă de dorit!
E un concurs care poate să-mi dovedească multe! Şi care poate să-mi aducă şi o sursă de venit, nu prea consistentă că deh...bugetarii ăştia la început n-o duc bine... dar cine ştie...poate cu timpul o să văd şi eu o schimbare.
În primul rând poate să-mi dovedească dacă sunt pregătit să profesez ceea ce am tot studiat 3 ani la rând, şi ceva... parcă şi văd o pancardă la intrare "Welcome to real life motherfather!".
În al doilea rând poate să-mi dovedească încă o dată, de parcă ar mai fi nevoie, cât de "greu" te poţi integra în sistem, şi cât de uşor sunt alţii integraţi! O spun într-un mod mai plăcut pentru că m-am săturat să aud tot felul de termeni care-mi zgârie urechile de fiecare dată când îi întâlnesc.
În al treilea rând, ar trebui să mă facă să vreau să învăţ, pentru ca nu mai e un examen simplu de la facultate...şi totuşi lenevesc....lenevesc...lenevesc!
Toate la timpul lor!
Vă ţin la curent, oricum! Şi ca să fac o glumă proastă...vă ţin chiar la 220v!
E un concurs care poate să-mi dovedească multe! Şi care poate să-mi aducă şi o sursă de venit, nu prea consistentă că deh...bugetarii ăştia la început n-o duc bine... dar cine ştie...poate cu timpul o să văd şi eu o schimbare.
În primul rând poate să-mi dovedească dacă sunt pregătit să profesez ceea ce am tot studiat 3 ani la rând, şi ceva... parcă şi văd o pancardă la intrare "Welcome to real life motherfather!".
În al doilea rând poate să-mi dovedească încă o dată, de parcă ar mai fi nevoie, cât de "greu" te poţi integra în sistem, şi cât de uşor sunt alţii integraţi! O spun într-un mod mai plăcut pentru că m-am săturat să aud tot felul de termeni care-mi zgârie urechile de fiecare dată când îi întâlnesc.
În al treilea rând, ar trebui să mă facă să vreau să învăţ, pentru ca nu mai e un examen simplu de la facultate...şi totuşi lenevesc....lenevesc...lenevesc!
Toate la timpul lor!
Vă ţin la curent, oricum! Şi ca să fac o glumă proastă...vă ţin chiar la 220v!
luni, 15 februarie 2010
Am răspunsurile... mai am nevoie doar de întrebările potrivite!
Se întâmplă deseori să ştiu răspunsurile fără să fiu nevoit să mai întreb... dar poate că de cele mai multe ori întrebările sunt cele care trebuie să vină după ce realizăm anumite aspecte ... de orice natură! Consider că o întrebare bine pusă face cât douăzeci de răspunsuri vagi şi incoerente...
Aşa sunt şi eu, am probabil multe răspunsuri însă nu am niciodată întrebările bune! Şi cu cât vreau mai mult să găsesc întrebările potrivite...cu atât mai mult mă năpădesc răspunsurile...! E ciudat cum de la o întrebare poţi ajunge sa compui un almanah de răspunsuri... iar de la un răspuns te poţi raporta decât la întrebarea cu pricina!
Spunea cineva, cândva, undeva... "Sunt un visător...dar măcar nu-s singurul!"
Aşa sunt şi eu, am probabil multe răspunsuri însă nu am niciodată întrebările bune! Şi cu cât vreau mai mult să găsesc întrebările potrivite...cu atât mai mult mă năpădesc răspunsurile...! E ciudat cum de la o întrebare poţi ajunge sa compui un almanah de răspunsuri... iar de la un răspuns te poţi raporta decât la întrebarea cu pricina!
Spunea cineva, cândva, undeva... "Sunt un visător...dar măcar nu-s singurul!"
duminică, 14 februarie 2010
Acum un an!
Istorioara asta se întâmpla fix anul trecut, pe 14 februarie! Puţin mai cald ca azi... ieşisem şi eu cu nişte prieteni să ne plimbăm...că deh, prietene n-aveam şi nici nu ne ardea s-avem! Aşa că ne-am hotărât să vedem cam ce înseamnă ziua asta pentru alţii, pentru noi fiind o altă zi din viaţa de burlaci! Fără să identificăm ceva important care să desluşească misterul acestei zile a îndrăgostiţilor ne îndreptam fiecare către casa lui....
Şi la metrou la Universitate, ce să vezi!? Nişte oameni cu pancarde pe care scria "Free Hugs"...şi când zic oameni spun tineri... până-n 20 de ani! Am încercat să-i ignor deşi mă cam mânca aşa să-i întreb de ce fac asta! N-am mai rezistat atunci când am observat o tipă ce avea o foaie pe care scria "Free Kisses"! Era drăguţă aşa că am zis că nu am ce pierde! Şi aşa a fost! M-am dus la ea şi i-am zis "Free kisses zici!? Uite vreau şi eu vreo două, dacă se poate!" Ea, foarte surprinsă " Să ştii că eu dau săruturi gratis, şi nu pupici pe buze, dacă asta crezi!"
M-am uitat la ea, m-am uitat la cei din jur..şi mi-am zis în gând..."Ei, ce dracu, ce-are să se întâmple... o sărut şi asta e, plus că e şi drăguţă!"
Şi spre suprinderea mea şi a ei cred...ne-am sărutat! A fost destul de tare, ce pot să zic!
Dar după aia mi-am văzut de drum...
Şi la metrou la Universitate, ce să vezi!? Nişte oameni cu pancarde pe care scria "Free Hugs"...şi când zic oameni spun tineri... până-n 20 de ani! Am încercat să-i ignor deşi mă cam mânca aşa să-i întreb de ce fac asta! N-am mai rezistat atunci când am observat o tipă ce avea o foaie pe care scria "Free Kisses"! Era drăguţă aşa că am zis că nu am ce pierde! Şi aşa a fost! M-am dus la ea şi i-am zis "Free kisses zici!? Uite vreau şi eu vreo două, dacă se poate!" Ea, foarte surprinsă " Să ştii că eu dau săruturi gratis, şi nu pupici pe buze, dacă asta crezi!"
M-am uitat la ea, m-am uitat la cei din jur..şi mi-am zis în gând..."Ei, ce dracu, ce-are să se întâmple... o sărut şi asta e, plus că e şi drăguţă!"
Şi spre suprinderea mea şi a ei cred...ne-am sărutat! A fost destul de tare, ce pot să zic!
Dar după aia mi-am văzut de drum...
miercuri, 10 februarie 2010
Amintiri din epoca de aur!
Inspirat de postul anterior... m-am gândit să vă arăt cam ce făceam eu şi colegii mei de clasă printr-a unşpea! Educaţia asta antreprenorială îţi dă aripi...sau mă rog, scoate ce-ai mai bun în tine! Nu ştiu cât de bine ne-a ieşit dar a meritat pentru cât am râs şi cât ne-am distrat ziua aia...
Chiar dacă apar doar eu...mai tânăr şi mai efervescent... mulţumiri speciale merg spre Neacşu, Moca, Gliga şi Niţă care au stat în spatele "capodoperei"!
Enjoy..sau nu!
Chiar dacă apar doar eu...mai tânăr şi mai efervescent... mulţumiri speciale merg spre Neacşu, Moca, Gliga şi Niţă care au stat în spatele "capodoperei"!
Genial! :))
"Şi tu te caci pe manele!?" preluat de pe cocalari.com care la rândul lor au preluat direct de la sursa.... www.brainonbrain.wordpress.com!
Trebuie să recunosc că e genial clipu'! Dar să nu mai stăm la discuţii, enjoy!
Apropo...pentru site-urile menţionate mai sus... aştept o ciungă de la voi... !
Trebuie să recunosc că e genial clipu'! Dar să nu mai stăm la discuţii, enjoy!
Apropo...pentru site-urile menţionate mai sus... aştept o ciungă de la voi... !
marți, 2 februarie 2010
La vita e bella!
În traducere liberă, viaţa e frumoasă! Şi aşa e .... pentru că e unică şi scurtă...şi trebuie trăită fără niciun regret!
Cel mai relaxant lucru pentru mine e sa mă arunc în apă de la înălţimi destul de mari. Iubesc asta! Mă face să simt că trăiesc cu adevărat... mă umple de adrenalină şi-mi dă un sentiment de împlinire!
Ador atunci când plonjez în aer şi mă simt atât de liber...atât de uşor şi atât de sus! Iar drumul până la apă e fantastic...îmi vin în minte doar lucruri plăcute! Contactul cu apa e ca o eliberare şi totodată înseamnă terminarea sentimentului de plutire!
Aici intervine elementul după care pur şi simplu sunt înnebunit..apa! Mi-aş petrece 24 de ore înotând... scufundându-mă şi simţind că nu mai am aer să zvâcnesc până la suprafaţă...cerşind o porţie de aer curat...!
Sunt multe lucruri frumoase în viaţă... care cu siguranţă le întrec pe cele urâte!
Cel mai relaxant lucru pentru mine e sa mă arunc în apă de la înălţimi destul de mari. Iubesc asta! Mă face să simt că trăiesc cu adevărat... mă umple de adrenalină şi-mi dă un sentiment de împlinire!
Ador atunci când plonjez în aer şi mă simt atât de liber...atât de uşor şi atât de sus! Iar drumul până la apă e fantastic...îmi vin în minte doar lucruri plăcute! Contactul cu apa e ca o eliberare şi totodată înseamnă terminarea sentimentului de plutire!
Aici intervine elementul după care pur şi simplu sunt înnebunit..apa! Mi-aş petrece 24 de ore înotând... scufundându-mă şi simţind că nu mai am aer să zvâcnesc până la suprafaţă...cerşind o porţie de aer curat...!
Sunt multe lucruri frumoase în viaţă... care cu siguranţă le întrec pe cele urâte!
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Suntem prea mulţi!
Revin cu aceeaşi chestie care mă obsedează de foarte mult timp! Suntem întradevăr prea mulţi oameni pe globul ăsta... şi nu e vina noastră... e ca şi cum ai lăsa să se înmulţească dezorganizat o cireadă de vaci...si-ai lăsa-o...şi-ai lăsa-o până la un moment dat când cireada s-ar umple şi ar da pe afară! Aşa e şi cu oamenii... ne-am înmulţit atât de mult încât orice băşină poate fi auzită de cel puţin 10 oameni pe o rază de 2 metri! Şi aşa e frate... suntem incredibil de mulţi, cât să ne mai suporte şi Pământul ăsta, săracu'... apoi ne-a tot suportat el atâţia enşpe mii de ani dar dacă o să continuăm această evoluţie demografică n-o să-l mai populăm mult!
Şi mă gândesc, oare e atât de greu să previi astfel de orori?! E chiar atât de greu să dai un decret internaţional prin care să explici omenirii că suntem prea mulţi... că ar trebui să avem un copil, maxim doi...(atâţia îmi doresc eu, şi de-aia zic, poate văd ăştia postul şi chiar se apucă de o politică internaţională). Şi nu sunt rău, dar mă gândesc că la un moment dat resursele se vor termina şi se va instaura haosul...şi părearea mea e că trebuie să gândim în perspectivă, trebuie să facem ceva ca omenirea să aibă continuitate!
Mă rog, alte gânduri cretine de-ale mele!
Dar totuşi,
Suntem prea mulţi!
Şi mă gândesc, oare e atât de greu să previi astfel de orori?! E chiar atât de greu să dai un decret internaţional prin care să explici omenirii că suntem prea mulţi... că ar trebui să avem un copil, maxim doi...(atâţia îmi doresc eu, şi de-aia zic, poate văd ăştia postul şi chiar se apucă de o politică internaţională). Şi nu sunt rău, dar mă gândesc că la un moment dat resursele se vor termina şi se va instaura haosul...şi părearea mea e că trebuie să gândim în perspectivă, trebuie să facem ceva ca omenirea să aibă continuitate!
Mă rog, alte gânduri cretine de-ale mele!
Dar totuşi,
Suntem prea mulţi!
vineri, 29 ianuarie 2010
Câteodată viaţa e tristă!
Aşa e ea....are părţile ei extraordinare...când te face să te bucuri că eşti viu...când îţi taie răsuflarea cu ceva neaşteptat...când te surprinde cu cele mai frumoase împliniri... dar e şi tristă... când uneori simţi că îţi ia tot ce vroiai...când nu te lasă să speri... când te face să dai mult mai mult decât primeşti...şi nu ştii de ce trebuie să fie aşa!
Sunt mulţi oameni trişti... care cu siguranţă au nevoie de un zâmbet, de un gând frumos.... de susţinere şi de înţelegere! Aşa e.... câţi dintre noi mai avem timp să trăim şi pentru alţii! Puţini...foarte puţini...! Acum nimeni nu mai e dispus să aibă grijă şi de fericirea altuia...
Nu e nimic rău în asta.... aşa e viaţa...câteodată...tristă!
Sunt mulţi oameni trişti... care cu siguranţă au nevoie de un zâmbet, de un gând frumos.... de susţinere şi de înţelegere! Aşa e.... câţi dintre noi mai avem timp să trăim şi pentru alţii! Puţini...foarte puţini...! Acum nimeni nu mai e dispus să aibă grijă şi de fericirea altuia...
Nu e nimic rău în asta.... aşa e viaţa...câteodată...tristă!
marți, 19 ianuarie 2010
Dublă coincidenţă!
Nu ştiu cum trataţi voi coincidenţele însă azi mi s-a întâmplat o chestie ...destul de ciudată....aş putea spune! Eram în staţia de metrou Unirea 2 şi mă pregăteam sufleteşte pentru venirea trenului subteran... cum am eu noroc, de fiecare dată pleacă un metrou fix când bag eu cartela!
Şi aşa a fost şi acum...fix când s-au închis uşile eu eram la jumătatea scărilor şi-mi blestemam norocul!
Şi-acum vine coincidenţa cea mare...
Metroul pe care trebuia să-l iau venea vertiginos , la fel ca şi cel ce mergea în direcţia opusă ... intru eu în metrou când : "Atenţie, se închid uşile...urmează staţia.....!" din ambele metrouri ! Mi-am spus, uite mă că se poate şi la noi...sincron frate!
Şi poate nu vi se pare ceva ieşit din comun dar staţi...că mai urmează!!!
Ajuns în staţia Aurel Vlaicu, apăs butonul, că doar trebuia să cobor... ca tot omul care are o destinaţie precisă! Şi, spre surprinderea mea...ambele metrouri în staţie .... şi "Atenţie, se închid uşile...urmează staţia.....!" Mi-a stat puţin mintea-n loc! Şi sunt multe coincidenţe în viaţă, dar asta m-a depăşit puţin...!
Treabă bună!
Şi aşa a fost şi acum...fix când s-au închis uşile eu eram la jumătatea scărilor şi-mi blestemam norocul!
Şi-acum vine coincidenţa cea mare...
Metroul pe care trebuia să-l iau venea vertiginos , la fel ca şi cel ce mergea în direcţia opusă ... intru eu în metrou când : "Atenţie, se închid uşile...urmează staţia.....!" din ambele metrouri ! Mi-am spus, uite mă că se poate şi la noi...sincron frate!
Şi poate nu vi se pare ceva ieşit din comun dar staţi...că mai urmează!!!
Ajuns în staţia Aurel Vlaicu, apăs butonul, că doar trebuia să cobor... ca tot omul care are o destinaţie precisă! Şi, spre surprinderea mea...ambele metrouri în staţie .... şi "Atenţie, se închid uşile...urmează staţia.....!" Mi-a stat puţin mintea-n loc! Şi sunt multe coincidenţe în viaţă, dar asta m-a depăşit puţin...!
Treabă bună!
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Toate-s vechi şi noi sunt toate!
Same old, same old! După un semestru de leneveală şi de băute, şi de distracţii şi de absenţe ...vine perioada în care tragi linie, şi speri că într-un final o să fii cât mai aproape de linia asta ...nu la 6-7 restanţe distanţă!
Şi timp de o lună de zile ai pretenţia să fii cel puţin la fel de devotat cum ai fost şi-n sesiunea trecută...asta dacă ai cumva un feedback ...boboc fiind...s-ar putea să te panichezi atât de tare încât să dai un mare chix la primul exam...dar sper că o să vă descurcaţi, voi ce-aţi intrat anul ăsta!
Şi stai şi înveţi, sau simplu, stai...vorba lui Costel de la Deko....în timpul sesiunilor eşti foarte convins că e musai să înveţi, şi când să te apuci, nevoie mare de mâncare, ba cărţile nu stau la locul lor, ba simţi o nevoie urgentă de-o baie care să dureze 1 spre 2 ore... şi multe altele!
Esenţial e ca atunci când se apropie ora examenului, să fii odihnit frate... nu cred că vrei să te duci legumă şi să ai drept scuză faptul că ai învăţat "aseară toată ziua"! Am dat de mulţi care au făcut asta şi au venit la facultate orbeţi!
Dar să nu ne pierdem entuziasmul, o să luăm tot ce se poate ...şi vorba aia ...Toamna se numără bobocii...sau mă rog...restanţele!
Şi timp de o lună de zile ai pretenţia să fii cel puţin la fel de devotat cum ai fost şi-n sesiunea trecută...asta dacă ai cumva un feedback ...boboc fiind...s-ar putea să te panichezi atât de tare încât să dai un mare chix la primul exam...dar sper că o să vă descurcaţi, voi ce-aţi intrat anul ăsta!
Şi stai şi înveţi, sau simplu, stai...vorba lui Costel de la Deko....în timpul sesiunilor eşti foarte convins că e musai să înveţi, şi când să te apuci, nevoie mare de mâncare, ba cărţile nu stau la locul lor, ba simţi o nevoie urgentă de-o baie care să dureze 1 spre 2 ore... şi multe altele!
Esenţial e ca atunci când se apropie ora examenului, să fii odihnit frate... nu cred că vrei să te duci legumă şi să ai drept scuză faptul că ai învăţat "aseară toată ziua"! Am dat de mulţi care au făcut asta şi au venit la facultate orbeţi!
Dar să nu ne pierdem entuziasmul, o să luăm tot ce se poate ...şi vorba aia ...Toamna se numără bobocii...sau mă rog...restanţele!
miercuri, 13 ianuarie 2010
Anul ăsta ne umplem de crize, gripe şi conducători idioţi!
Ştiu că probabil plictisisesc lumea cu ale mele critici faţă de sistem şi de tot ce ne înconjoară şi merge foarte prost! Dar asta e realitatea fraţilor, ne scăldăm într-un răhăţel mare cât China şi nu ştiu dacă mai există vreo şansă în a ne reabilita! De unde şi expresia : "De ce-ţi faci cu mâna ta, nu scapi!"
Dar hai să ne amuzăm puţin...voi chiar nu v-aţi săturat de crize!? Auzim peste tot...criza loveşte, criza dărâmă... şi totuşi nu pică nimeni! Mă rog, a mai picat Guvernul Boc însă a reînviat de 3 ori... de unde am putea să ne gândim că Boc reprezintă chiar mântuirea de care ţara asta are nevoie... Hai sictir! Ăsta nu e în stare să-şi lege şireturile de la expadrile , dar să mai salveze câte ceva.
Un alt amănunt interesant din viaţa poiticienilor e că Dan Bitman a fost ales, de către Ministrul Finanţelor, consilier pe probleme financiare....Ce!? Domnul Ministru, aţi auzit că are probleme financiare şi v-aţi gândit că el ar merge ca expert guvernamental?! Treabă bună!
Gripă, gripă şi iar gripă... tot felul de speculaţii, tot felul de teorii...şi până la urmă unde e gripa asta....doar la noi ce se mai aude de porcină...în rest am văzut că treaba s-a stabilizat... şi îmi amintesc că şi de aviară...se murea mai puţin decât se moare din cauza axfisierilor provenite de la scurgerile de gaz metan....sau cine ştie ce alte scurgeri!
Şi mă gândeam că cea mai bună cale de a trece peste aceste probleme existenţiale ar fi să plecăm din ţara asta nenorocită...să plecăm până şi-n Bulgaria, că până şi în tărâmul castraveţilor e mai viaţă decât în ţărişoara noastră plină de hoţi!
Primul post pe anul ăsta, următorul va fi mai vesel!
Dar hai să ne amuzăm puţin...voi chiar nu v-aţi săturat de crize!? Auzim peste tot...criza loveşte, criza dărâmă... şi totuşi nu pică nimeni! Mă rog, a mai picat Guvernul Boc însă a reînviat de 3 ori... de unde am putea să ne gândim că Boc reprezintă chiar mântuirea de care ţara asta are nevoie... Hai sictir! Ăsta nu e în stare să-şi lege şireturile de la expadrile , dar să mai salveze câte ceva.
Un alt amănunt interesant din viaţa poiticienilor e că Dan Bitman a fost ales, de către Ministrul Finanţelor, consilier pe probleme financiare....Ce!? Domnul Ministru, aţi auzit că are probleme financiare şi v-aţi gândit că el ar merge ca expert guvernamental?! Treabă bună!
Gripă, gripă şi iar gripă... tot felul de speculaţii, tot felul de teorii...şi până la urmă unde e gripa asta....doar la noi ce se mai aude de porcină...în rest am văzut că treaba s-a stabilizat... şi îmi amintesc că şi de aviară...se murea mai puţin decât se moare din cauza axfisierilor provenite de la scurgerile de gaz metan....sau cine ştie ce alte scurgeri!
Şi mă gândeam că cea mai bună cale de a trece peste aceste probleme existenţiale ar fi să plecăm din ţara asta nenorocită...să plecăm până şi-n Bulgaria, că până şi în tărâmul castraveţilor e mai viaţă decât în ţărişoara noastră plină de hoţi!
Primul post pe anul ăsta, următorul va fi mai vesel!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
