Din ciclul...mi-a luat tata permis!

Ceea ce am să vă povestesc acum are caracter strict secret şi chiar mi-aş dori să nu afle ai mei... nu de alta dar ar mai avea încă un motiv să-mi spună "Ţi-am spus noi!"

Bun! Să trecem la problema de fond!
Sâmbăta trecută mă întorceam de la fotbal, că doar şi-a revenit vremea, destul de grăbit şi destul de obosit! Se cuvenise să alerg în alea două ore destul de mult pentru că nu ieşisem "de la masă" decât de vreo două ori! Şi pentru necunoscători, să joci aproape două ore pe frig şi cu ceva afecţiuni pe la plămâni sau mai ştiu eu ce, nu e aşa uşor. (Iar am deviat de la subiect.)

Ajuns aproape de casă, tot ce trebuia să fac era să mai traversez câteva străzi şi să mai parcurg vreo 200 metri. Este minimul necesar pentru mine de a ajunge de-acasă până la un mijloc de transport în comun şi viceversa!
Şi atunci era la fel, ştiam drumul pe de rost şi pot să jur că-l fac şi cu ochii închişi, ştiu orice fel de mişcare ce mi-ar putea periclita călătoria!
Dar, sâmbătă nu a fost aşa! Forţele negative s-au adunat în juru-mi şi au început să chicotească lucruri naşpa...

La Maica Domnului e un semafor pe care, v-am spus, l-am ascultat de atâtea ori... aşa cum o făcusem şi de data asta! La culoare roşie, stai şi-aştepţi să se facă verde... nu te grăbeşti pentru că după ce trec cei din direcţia înainte cu maşinile au prioritate cei care vin dinspre Secţia 7... Zis şi făcut!

Culoarea verde a semaforului pentru pietoni m-a determinat şi pe mine să trec strada, aşa cum îmi amintesc de fiecare dată să fac! Mi-am luat până şi cele 5 secunde marjă de eroare , secunde în care se mai trezeşte vreun rătăcit cu cine ştie ce maşină să treacă!

Şi aici vine problema problematică! Pe la jumătatea trecerii mă trezesc pe o capotă! Sincer să fiu, nu mi-am dat seama de nimic în momentul ăla şi preţ de câteva secunde stăteam şi încercam să înţeleg de ce sunt pe capota unui idiot când culoarea semaforului e verde, şi nu pentru el!

M-am dat jos de pe capota cu pricina şi m-am dus la şofer... nu ştiu ce-aveam în gând atunci dar ştiu că nu eram nici foarte nervos! Tovarăşul avea maxim 20 de ani şi părea şi el foarte mişcat de fază, atât de mişcat încât rămăsese încremenit acolo, fără să facă ceva! I-am făcut semn să deschidă geamul... l-a deschis...dar până la jumate...probabil se aştepta la nişte repercursiuni din partea mea..

Când l-am văzut cât de şocat era, şi când m-am văzut pe mine că sunt întreg... i-am spus să fugă mai repede de acolo...n-avea rost să mai ajungem şi prin alte locuri ...mai ales că de Secţia 7 sunt plictisit...de cât i-am ajutat!

Partea şi mai proastă e că nu am prevestit faptul că o să mă doară partea unde am fost lovit peste ceva timp, după ce a trecut şocul! Aşa că de ceva zile stau cu o durere-n cotu' drept... cu o durere de şold şi cu ceva coaste avariate! N-am nici cel mai mic gând să mă duc la doctor, aşa că o să las organismul să-şi facă treaba!

Cât despre tovarăş, merita o bătaie...s-o povestească şi la nepoţi!