Revin cu aceeaşi chestie care mă obsedează de foarte mult timp! Suntem întradevăr prea mulţi oameni pe globul ăsta... şi nu e vina noastră... e ca şi cum ai lăsa să se înmulţească dezorganizat o cireadă de vaci...si-ai lăsa-o...şi-ai lăsa-o până la un moment dat când cireada s-ar umple şi ar da pe afară! Aşa e şi cu oamenii... ne-am înmulţit atât de mult încât orice băşină poate fi auzită de cel puţin 10 oameni pe o rază de 2 metri! Şi aşa e frate... suntem incredibil de mulţi, cât să ne mai suporte şi Pământul ăsta, săracu'... apoi ne-a tot suportat el atâţia enşpe mii de ani dar dacă o să continuăm această evoluţie demografică n-o să-l mai populăm mult!
Şi mă gândesc, oare e atât de greu să previi astfel de orori?! E chiar atât de greu să dai un decret internaţional prin care să explici omenirii că suntem prea mulţi... că ar trebui să avem un copil, maxim doi...(atâţia îmi doresc eu, şi de-aia zic, poate văd ăştia postul şi chiar se apucă de o politică internaţională). Şi nu sunt rău, dar mă gândesc că la un moment dat resursele se vor termina şi se va instaura haosul...şi părearea mea e că trebuie să gândim în perspectivă, trebuie să facem ceva ca omenirea să aibă continuitate!
Mă rog, alte gânduri cretine de-ale mele!
Dar totuşi,
Suntem prea mulţi!
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu