Căci la sfârşit e doar un cimitir ...şi multă ceaţă!

Dacă am învăţat ceva în cei aproape 22 de ani a fost să-mi trăiesc viaţa şi să apreciez fiecare moment, unic! Nu să petrec zi de zi cu băutură multă şi femei ...cum e visul multora!
Ci să am parte de sentimente cât mai complexe şi cât mai diverse!
Să simt pentru prima oară sânul mamei, să-l lepăd după două luni pentru ca mie îmi trebuie mâncare! Să mă pierd în privirea ei caldă şi să-i urmăresc fiecare mişcare, sperând că la un moment dat o să ajung la fel ca ea! Mare , nu ca mine mic şi inofensiv...
Eram prea mic dar pun pariu că orice zâmbet mă făcea să vreau să cresc, orice chip trist mă făcea să vreau să-l înţeleg şi orice lucru necunoscut trebuia să mi se destăinuie în viitor, să-mi spună toate secretele!

Am crescut, aceeaşi bucurie, copilărie...griji lăsate de-o parte sau în braţele altora! Dorinţa de a cunoaşte necunoscutul era şi mai pregnantă...acum avea să se clădească lumea cu ochii şi mintea din dotare, ca o schiţă de-o fac studenţii la arhitectură! Atunci începeam să înţeleg persoanele triste, zâmbetele mă făceau în continuare să cresc şi încă mai aveam multe de învăţat! Multe pe care nu credeam în viaţa mea că am să le învăţ!

Apoi am devenit dintr-o dată adolescent, aruncat în băncile liceului...după o perioadă în care am avut parte de cele mai inocente trăiri şi cele mai albe vise! Sistemul e cel care te formează şi-ţi strâmbă caracterul, şi primul impact a fost în liceu! Aici înveţi că nu trebuie să fii cea ce eşti, că defapt trebuie să fii ce vor ei! Marş mă, n-am să mă schimb nici dacă vă schimbaţi voi!

Eu rămân la visele mele de altădată, când doream să cunosc o Cosânzeană, să pot să umblu desculţ pe iarbă şi să mă arunc în apă de la înălţimi ameţitoare! Să pot s-o strâng în braţe, să-i spun ce simt şi să nu mă feresc de privirile altora! Să alerg desculţ fără să-mi fie frică de faptul că o să mă tai, să mă arunc în apă fără teama că s-ar putea să nu mai ies şi să mă asigur că ceea ce trăiesc nu e o minciună!

Acum totul e altfel, eşti matur , copile, lumea te vede altfel, nu mai eşti copilul ăla visător pentru ei...toţi vor căuta după mască, nu se vor opri la privirea ta! Toţi vor crede că din corpul ăla stă gata să iasă un diavol care să le fure identitatea, să le fure inocenţa sau să le provoace durere!

Fără să ştie că scopul tău în viaţă e s-o trăieşti aşa cum ţi-ai propus înainte ca societatea să te înghită, şi sper că nu va reuşi niciodată...pentru că da...la sfârşit e doar un cimitir...şi multă ceaţă!

Dacă asta e realitatea, vreau înapoi...era mai bine la 10 ani!