Amintiri din... alte vremuri IV!

Recidivista!
A sosit momentul să mai dezvălui încă un pasaj vesel din viaţa mea şi totodată un pasaj extrem de trist din viaţa fostei mele colege de liceu A.V.P.!
După ce păţise la biologie, A.V.P. a noastră nu prea trecea pe la şcoală, şi când trecea, nici că-i simţeai prezenţa! Prefera să tacă...şi o credeam pe cuvânt! Câteodată acest tip de tăcere face cât o mie de cuvinte!
Era o zi călduroasă de mai, clasa a zecea, şi nimic nu părea să meargă mai bine după cele trei beri băute la băncutze ...poate un fotbal în curtea liceului! Totuşi ceva m-a împins să rămân la psihologie, la tovarăşu nostru Aristotel, care an de an avea ceva în ghips, când se termina şi când începea un nou an! Noi aveam informaţii cum că foşti elevi din liceu îl cam altoiau...şi ne gândeam că la un moment dat va trebui să facem şi noi asta...n-a fost să fie!
Aristotel n-avea niciun chef, stătea la catedră şi o ţinea în mână, la propriu, că aşa îi plăcea lui! Cu privirea de ştergător de parbriz îşi căuta noua ţintă! V-aţi prins...ăsta era afemeiat până-n ruptu capului şi nu se putea ca la tablă să nu iasă o fată...nu că ne-ar fi deranlat pe noi băieţii...da aşa...ca fapt divers!
Şi-o zăreşte pe A.V.P. , care , spre nenorocirea ei, se aranjase şi ea puţin mai excesiv!
"Domnişoara din banca a 4a de la perete, haideţi la tablă! "
Noi, băieţii din ultimele bănci ştiam motivul real şi privirile noastre erau aţintite numai la mutra lui de pervers care o fila pe săraca fată ...mai mai să intre în ea...
"Ia hai să facem noi o schemă pe tablă....scrie...psihologie!"
A.V.P. s-a conformat...numa' că în loc de psihologie...era scris "pisologie"...
Ca de obicei...noi ne reculegeam de pe jos...A.V.P. lovea din nou...şi o făcea în stil mare...şi totuşi...povestea nu se termină aici...
Ea era foarte serioasă... habar n-avea că noi râdem de prostia ei...la care o colegă îi suflă..."Vezi că nu ai scris bine A.!"
Asta turbată la tablă...îşi încearcă norocu' din nou!
"Pisiologie"
Atâtea lacrimi triste de fericire n-am mai vărsat în viaţa mea...şi probabil toţi ceilalţi prezenţi la ora aia....cu excepţia lui Aristotel care mai avea puţin şi-o înghiţea p-asta din priviri!
Vizibil mişcată de râsetele noastre...A. îşi dă seama că nici varianta aia nu era bună...şiiii
"SISOLOGIE"
N-am mai rezistat...am ieşit din clasă....puteam să mor de râs şi nimeni să nu ştie!

Vă las...cu bine...cu mine!