E trist ce-am să scriu acum! Din punctul de vedere al lui Tzughy Bughy cam tot ce scriu eu e trist, plin de tâmpenii şi alte alea! Şi acum îi explic "păi bine mă Tzughy, dacă n-aş scrie eu prostiile astea cine ar face-o!? slabe şanse să mai existe unu la fel dă slab ca mine... e un fel de datorie!"
Şi totuşi...nu despre Tzughy Bughy vreau să vă relatez în acest episod trist...ci despre A.V.P. , gamerii acum sunt pe culmile fericirii...."Hooo măăăă...că nu vă vorbesc aici de jocuri!" e vorba de o fostă colegă de liceu care sper că nu va avea niciodată resursele necesare să acceseze un computer, mai mult de atât, să deschidă o pagină web...eu sper!
Ora de biologie: Profa: A.V.P. la tablă! A.V.P. a noastră avea deja atac de panică...se băgase în banca aia cu tot cu morcov...dar ea era acolo şi nu mai era cale de întors...mergea timorată spre tablă...
Profa: Ia scrie tu dragă un ADN...hai...că tu nu ai notă, şi azi sunt în toane bune şi scapi uşor! eu unu eram nervos...păi bine măăăă....pă mine mă pune să-i fac 1000 de chestii...şi p-asta o pune să facă un ADN!?...habar n-aveam ce urma...
Şi începe A.V.P. să scrie pe tablă...."ADN"...profa aştepta...noi aşteptam....ceva nu era în regulă...cineva trişa...şi nu eram noi...
Profa: Bun ...hai să te vedem...ai început bine...acum scrie un ADN!
A.V.P. se uita la ce scrisese ca la un sfânt...
Profa: Hai...scrie un ADN odată...ce faci....
Noi deja eram pe jos...ne-am prins de treabă....avea să devină o baltă toată clasa...toţi pişaţi de râs pe acolo...şi aşteptam deznodământu!
Profa: Termină cu prostiile şi scrie un ADN...! şi A.V.P. s-a conformat ...a scris "un ADN"....deja inundasem parteru...aşteptam să vină ăştia să vadă de unde curge apă...profa....surprinzător...era foarte serioasă...
Profa: A. ...scrie un ADN...că altfel te las corigentă.....
panicată...A.V.P. încearcă pentru ultima dată să ne înlăcrimeze...şi reuşeşte...pe tablă apare scris ...."un adene"...
Nu vă pot explica starea care trona în clasă...era precum la un film bun cu Stan şi Bran...la o reprezentaţie de-a lu DOD (Doru Octavian Dumitru)...
Nu-mi amintesc totuşi dacă a lăsat-o corigentă...ceea ce pot spune e că a lăsat o amintire dureros de dulce în inimile colegilor săi....
A.V.P. ...oriunde ai fii....să ştii că ne-ai făcut viaţa mai frumoasă!
joi, 16 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu