Mulţumiri tovarăşului Tzughy-Bughy pentru site şi sper să nu se supere că am folosit şi eu pe propiu-mi blog "surogatul", dar chiar îmi place!
Cică eu aş fi ăla, raportat la o poză recentă! Aşa că, here it goes...Bala-muc virtualul!
sâmbătă, 20 martie 2010
vineri, 19 martie 2010
Coincidenţe!
Cum îmi place să pariez... şi-o fac destul de des...fără prea mulţi sorţi de izbândă, căci eu vreau să fac averi de pe urma pariurilor, aşa am făcut şi weekend-ul trecut! Şi alaltăieri, şi acum 2 zile ... şi lista se întinde pe mult mai multe zile!
Mă uitam şi eu ca omul la meciuri...unul pe PC şi unul la TV... jucau Juventus şi Roma şi pariasem pe victoria lor, când...intervine coincidenţa asta cel puţin bizară pentru mine! Scorul era 3-2 atât pentru Juventus cât şi pentru Roma când...în acelaşi timp, în ambele partide, s-a acordat penalty pentru echipele adverse... deci...repet...în acelaşi timp, la scorul de 3-2 şi în acelaşi timp au marcat ambii executanţi penalty-urile!
Astfel scorul a devenit 3-3 şi mi-au încurcat mie socotelile!
Totuşi, rămân cu coincidenţa!
Mă uitam şi eu ca omul la meciuri...unul pe PC şi unul la TV... jucau Juventus şi Roma şi pariasem pe victoria lor, când...intervine coincidenţa asta cel puţin bizară pentru mine! Scorul era 3-2 atât pentru Juventus cât şi pentru Roma când...în acelaşi timp, în ambele partide, s-a acordat penalty pentru echipele adverse... deci...repet...în acelaşi timp, la scorul de 3-2 şi în acelaşi timp au marcat ambii executanţi penalty-urile!
Astfel scorul a devenit 3-3 şi mi-au încurcat mie socotelile!
Totuşi, rămân cu coincidenţa!
luni, 15 martie 2010
Primăvara soarele se joacă-n mâna ta.
Repet încă o dată, din nou şi iar! M-am săturat de vremea asta sadică ce te ţine, vrei nu vrei, în casă, dee fleoşcul ăsta care se numeşte Bucureşti şi de hainele groase pe care ar trebui să le port!
Azi miroase a primăvară! Mă întreb totuşi pentru câte minute, ore sau zile... Schimbările astea meteorologice mă fac şi pe mine să trec dintr-o stare în alta şi chiar mă gândesc cu groază ce se va întâmpla peste 3-4 zile! Zăpadă...soare?!
Vremea pare să fie în cârdăşie cu viaţa asta schimbătoare... şi, sincer să fiu, se completează foarte bine! Şi totuşi, iarna asta a fost prea frig...iarna asta a fost prea iarnă şi uitasem cum e de obicei să vezi totul alb!
Aştept zile mai bune...
Azi miroase a primăvară! Mă întreb totuşi pentru câte minute, ore sau zile... Schimbările astea meteorologice mă fac şi pe mine să trec dintr-o stare în alta şi chiar mă gândesc cu groază ce se va întâmpla peste 3-4 zile! Zăpadă...soare?!
Vremea pare să fie în cârdăşie cu viaţa asta schimbătoare... şi, sincer să fiu, se completează foarte bine! Şi totuşi, iarna asta a fost prea frig...iarna asta a fost prea iarnă şi uitasem cum e de obicei să vezi totul alb!
Aştept zile mai bune...
luni, 1 martie 2010
Happy mărţişor!
Fetelor, se pare că 1 martie v-a adus o zi frumoasă ca voi! Drept urmare, vroiam şi eu să vă urez, celor care mai rătăciţi şi prin blogul meu, o lună la fel de însorită ca prima ei zi şi multe clipe de bucurie alături de noi, băieţii!
miercuri, 24 februarie 2010
Din ciclul...mi-a luat tata permis!
Ceea ce am să vă povestesc acum are caracter strict secret şi chiar mi-aş dori să nu afle ai mei... nu de alta dar ar mai avea încă un motiv să-mi spună "Ţi-am spus noi!"
Bun! Să trecem la problema de fond!
Sâmbăta trecută mă întorceam de la fotbal, că doar şi-a revenit vremea, destul de grăbit şi destul de obosit! Se cuvenise să alerg în alea două ore destul de mult pentru că nu ieşisem "de la masă" decât de vreo două ori! Şi pentru necunoscători, să joci aproape două ore pe frig şi cu ceva afecţiuni pe la plămâni sau mai ştiu eu ce, nu e aşa uşor. (Iar am deviat de la subiect.)
Ajuns aproape de casă, tot ce trebuia să fac era să mai traversez câteva străzi şi să mai parcurg vreo 200 metri. Este minimul necesar pentru mine de a ajunge de-acasă până la un mijloc de transport în comun şi viceversa!
Şi atunci era la fel, ştiam drumul pe de rost şi pot să jur că-l fac şi cu ochii închişi, ştiu orice fel de mişcare ce mi-ar putea periclita călătoria!
Dar, sâmbătă nu a fost aşa! Forţele negative s-au adunat în juru-mi şi au început să chicotească lucruri naşpa...
La Maica Domnului e un semafor pe care, v-am spus, l-am ascultat de atâtea ori... aşa cum o făcusem şi de data asta! La culoare roşie, stai şi-aştepţi să se facă verde... nu te grăbeşti pentru că după ce trec cei din direcţia înainte cu maşinile au prioritate cei care vin dinspre Secţia 7... Zis şi făcut!
Culoarea verde a semaforului pentru pietoni m-a determinat şi pe mine să trec strada, aşa cum îmi amintesc de fiecare dată să fac! Mi-am luat până şi cele 5 secunde marjă de eroare , secunde în care se mai trezeşte vreun rătăcit cu cine ştie ce maşină să treacă!
Şi aici vine problema problematică! Pe la jumătatea trecerii mă trezesc pe o capotă! Sincer să fiu, nu mi-am dat seama de nimic în momentul ăla şi preţ de câteva secunde stăteam şi încercam să înţeleg de ce sunt pe capota unui idiot când culoarea semaforului e verde, şi nu pentru el!
M-am dat jos de pe capota cu pricina şi m-am dus la şofer... nu ştiu ce-aveam în gând atunci dar ştiu că nu eram nici foarte nervos! Tovarăşul avea maxim 20 de ani şi părea şi el foarte mişcat de fază, atât de mişcat încât rămăsese încremenit acolo, fără să facă ceva! I-am făcut semn să deschidă geamul... l-a deschis...dar până la jumate...probabil se aştepta la nişte repercursiuni din partea mea..
Când l-am văzut cât de şocat era, şi când m-am văzut pe mine că sunt întreg... i-am spus să fugă mai repede de acolo...n-avea rost să mai ajungem şi prin alte locuri ...mai ales că de Secţia 7 sunt plictisit...de cât i-am ajutat!
Partea şi mai proastă e că nu am prevestit faptul că o să mă doară partea unde am fost lovit peste ceva timp, după ce a trecut şocul! Aşa că de ceva zile stau cu o durere-n cotu' drept... cu o durere de şold şi cu ceva coaste avariate! N-am nici cel mai mic gând să mă duc la doctor, aşa că o să las organismul să-şi facă treaba!
Cât despre tovarăş, merita o bătaie...s-o povestească şi la nepoţi!
Bun! Să trecem la problema de fond!
Sâmbăta trecută mă întorceam de la fotbal, că doar şi-a revenit vremea, destul de grăbit şi destul de obosit! Se cuvenise să alerg în alea două ore destul de mult pentru că nu ieşisem "de la masă" decât de vreo două ori! Şi pentru necunoscători, să joci aproape două ore pe frig şi cu ceva afecţiuni pe la plămâni sau mai ştiu eu ce, nu e aşa uşor. (Iar am deviat de la subiect.)
Ajuns aproape de casă, tot ce trebuia să fac era să mai traversez câteva străzi şi să mai parcurg vreo 200 metri. Este minimul necesar pentru mine de a ajunge de-acasă până la un mijloc de transport în comun şi viceversa!
Şi atunci era la fel, ştiam drumul pe de rost şi pot să jur că-l fac şi cu ochii închişi, ştiu orice fel de mişcare ce mi-ar putea periclita călătoria!
Dar, sâmbătă nu a fost aşa! Forţele negative s-au adunat în juru-mi şi au început să chicotească lucruri naşpa...
La Maica Domnului e un semafor pe care, v-am spus, l-am ascultat de atâtea ori... aşa cum o făcusem şi de data asta! La culoare roşie, stai şi-aştepţi să se facă verde... nu te grăbeşti pentru că după ce trec cei din direcţia înainte cu maşinile au prioritate cei care vin dinspre Secţia 7... Zis şi făcut!
Culoarea verde a semaforului pentru pietoni m-a determinat şi pe mine să trec strada, aşa cum îmi amintesc de fiecare dată să fac! Mi-am luat până şi cele 5 secunde marjă de eroare , secunde în care se mai trezeşte vreun rătăcit cu cine ştie ce maşină să treacă!
Şi aici vine problema problematică! Pe la jumătatea trecerii mă trezesc pe o capotă! Sincer să fiu, nu mi-am dat seama de nimic în momentul ăla şi preţ de câteva secunde stăteam şi încercam să înţeleg de ce sunt pe capota unui idiot când culoarea semaforului e verde, şi nu pentru el!
M-am dat jos de pe capota cu pricina şi m-am dus la şofer... nu ştiu ce-aveam în gând atunci dar ştiu că nu eram nici foarte nervos! Tovarăşul avea maxim 20 de ani şi părea şi el foarte mişcat de fază, atât de mişcat încât rămăsese încremenit acolo, fără să facă ceva! I-am făcut semn să deschidă geamul... l-a deschis...dar până la jumate...probabil se aştepta la nişte repercursiuni din partea mea..
Când l-am văzut cât de şocat era, şi când m-am văzut pe mine că sunt întreg... i-am spus să fugă mai repede de acolo...n-avea rost să mai ajungem şi prin alte locuri ...mai ales că de Secţia 7 sunt plictisit...de cât i-am ajutat!
Partea şi mai proastă e că nu am prevestit faptul că o să mă doară partea unde am fost lovit peste ceva timp, după ce a trecut şocul! Aşa că de ceva zile stau cu o durere-n cotu' drept... cu o durere de şold şi cu ceva coaste avariate! N-am nici cel mai mic gând să mă duc la doctor, aşa că o să las organismul să-şi facă treaba!
Cât despre tovarăş, merita o bătaie...s-o povestească şi la nepoţi!
Oare!?
Nu mai e mult şi mă aşteaptă un examen pe care sper să-l trec cu brio... dacă stau să mă gândesc bine mai e fix o săptămână. Partea interesantă e că acest examen nu se mai desfăşoară în băncile facultăţii ci e ceva mult mai complex, cel puţin aşa lasă de dorit!
E un concurs care poate să-mi dovedească multe! Şi care poate să-mi aducă şi o sursă de venit, nu prea consistentă că deh...bugetarii ăştia la început n-o duc bine... dar cine ştie...poate cu timpul o să văd şi eu o schimbare.
În primul rând poate să-mi dovedească dacă sunt pregătit să profesez ceea ce am tot studiat 3 ani la rând, şi ceva... parcă şi văd o pancardă la intrare "Welcome to real life motherfather!".
În al doilea rând poate să-mi dovedească încă o dată, de parcă ar mai fi nevoie, cât de "greu" te poţi integra în sistem, şi cât de uşor sunt alţii integraţi! O spun într-un mod mai plăcut pentru că m-am săturat să aud tot felul de termeni care-mi zgârie urechile de fiecare dată când îi întâlnesc.
În al treilea rând, ar trebui să mă facă să vreau să învăţ, pentru ca nu mai e un examen simplu de la facultate...şi totuşi lenevesc....lenevesc...lenevesc!
Toate la timpul lor!
Vă ţin la curent, oricum! Şi ca să fac o glumă proastă...vă ţin chiar la 220v!
E un concurs care poate să-mi dovedească multe! Şi care poate să-mi aducă şi o sursă de venit, nu prea consistentă că deh...bugetarii ăştia la început n-o duc bine... dar cine ştie...poate cu timpul o să văd şi eu o schimbare.
În primul rând poate să-mi dovedească dacă sunt pregătit să profesez ceea ce am tot studiat 3 ani la rând, şi ceva... parcă şi văd o pancardă la intrare "Welcome to real life motherfather!".
În al doilea rând poate să-mi dovedească încă o dată, de parcă ar mai fi nevoie, cât de "greu" te poţi integra în sistem, şi cât de uşor sunt alţii integraţi! O spun într-un mod mai plăcut pentru că m-am săturat să aud tot felul de termeni care-mi zgârie urechile de fiecare dată când îi întâlnesc.
În al treilea rând, ar trebui să mă facă să vreau să învăţ, pentru ca nu mai e un examen simplu de la facultate...şi totuşi lenevesc....lenevesc...lenevesc!
Toate la timpul lor!
Vă ţin la curent, oricum! Şi ca să fac o glumă proastă...vă ţin chiar la 220v!
luni, 15 februarie 2010
Am răspunsurile... mai am nevoie doar de întrebările potrivite!
Se întâmplă deseori să ştiu răspunsurile fără să fiu nevoit să mai întreb... dar poate că de cele mai multe ori întrebările sunt cele care trebuie să vină după ce realizăm anumite aspecte ... de orice natură! Consider că o întrebare bine pusă face cât douăzeci de răspunsuri vagi şi incoerente...
Aşa sunt şi eu, am probabil multe răspunsuri însă nu am niciodată întrebările bune! Şi cu cât vreau mai mult să găsesc întrebările potrivite...cu atât mai mult mă năpădesc răspunsurile...! E ciudat cum de la o întrebare poţi ajunge sa compui un almanah de răspunsuri... iar de la un răspuns te poţi raporta decât la întrebarea cu pricina!
Spunea cineva, cândva, undeva... "Sunt un visător...dar măcar nu-s singurul!"
Aşa sunt şi eu, am probabil multe răspunsuri însă nu am niciodată întrebările bune! Şi cu cât vreau mai mult să găsesc întrebările potrivite...cu atât mai mult mă năpădesc răspunsurile...! E ciudat cum de la o întrebare poţi ajunge sa compui un almanah de răspunsuri... iar de la un răspuns te poţi raporta decât la întrebarea cu pricina!
Spunea cineva, cândva, undeva... "Sunt un visător...dar măcar nu-s singurul!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
