Am răspunsurile... mai am nevoie doar de întrebările potrivite!

Se întâmplă deseori să ştiu răspunsurile fără să fiu nevoit să mai întreb... dar poate că de cele mai multe ori întrebările sunt cele care trebuie să vină după ce realizăm anumite aspecte ... de orice natură! Consider că o întrebare bine pusă face cât douăzeci de răspunsuri vagi şi incoerente...

Aşa sunt şi eu, am probabil multe răspunsuri însă nu am niciodată întrebările bune! Şi cu cât vreau mai mult să găsesc întrebările potrivite...cu atât mai mult mă năpădesc răspunsurile...! E ciudat cum de la o întrebare poţi ajunge sa compui un almanah de răspunsuri... iar de la un răspuns te poţi raporta decât la întrebarea cu pricina!

Spunea cineva, cândva, undeva... "Sunt un visător...dar măcar nu-s singurul!"

Acum un an!

Istorioara asta se întâmpla fix anul trecut, pe 14 februarie! Puţin mai cald ca azi... ieşisem şi eu cu nişte prieteni să ne plimbăm...că deh, prietene n-aveam şi nici nu ne ardea s-avem! Aşa că ne-am hotărât să vedem cam ce înseamnă ziua asta pentru alţii, pentru noi fiind o altă zi din viaţa de burlaci! Fără să identificăm ceva important care să desluşească misterul acestei zile a îndrăgostiţilor ne îndreptam fiecare către casa lui....

Şi la metrou la Universitate, ce să vezi!? Nişte oameni cu pancarde pe care scria "Free Hugs"...şi când zic oameni spun tineri... până-n 20 de ani! Am încercat să-i ignor deşi mă cam mânca aşa să-i întreb de ce fac asta! N-am mai rezistat atunci când am observat o tipă ce avea o foaie pe care scria "Free Kisses"! Era drăguţă aşa că am zis că nu am ce pierde! Şi aşa a fost! M-am dus la ea şi i-am zis "Free kisses zici!? Uite vreau şi eu vreo două, dacă se poate!" Ea, foarte surprinsă " Să ştii că eu dau săruturi gratis, şi nu pupici pe buze, dacă asta crezi!"

M-am uitat la ea, m-am uitat la cei din jur..şi mi-am zis în gând..."Ei, ce dracu, ce-are să se întâmple... o sărut şi asta e, plus că e şi drăguţă!"

Şi spre suprinderea mea şi a ei cred...ne-am sărutat! A fost destul de tare, ce pot să zic!

Dar după aia mi-am văzut de drum...

Amintiri din epoca de aur!

Inspirat de postul anterior... m-am gândit să vă arăt cam ce făceam eu şi colegii mei de clasă printr-a unşpea! Educaţia asta antreprenorială îţi dă aripi...sau mă rog, scoate ce-ai mai bun în tine! Nu ştiu cât de bine ne-a ieşit dar a meritat pentru cât am râs şi cât ne-am distrat ziua aia...
Chiar dacă apar doar eu...mai tânăr şi mai efervescent... mulţumiri speciale merg spre Neacşu, Moca, Gliga şi Niţă care au stat în spatele "capodoperei"!

Enjoy..sau nu!

Genial! :))

"Şi tu te caci pe manele!?" preluat de pe cocalari.com care la rândul lor au preluat direct de la sursa.... www.brainonbrain.wordpress.com!

Trebuie să recunosc că e genial clipu'! Dar să nu mai stăm la discuţii, enjoy!
Apropo...pentru site-urile menţionate mai sus... aştept o ciungă de la voi... !

La vita e bella!

În traducere liberă, viaţa e frumoasă! Şi aşa e .... pentru că e unică şi scurtă...şi trebuie trăită fără niciun regret!

Cel mai relaxant lucru pentru mine e sa mă arunc în apă de la înălţimi destul de mari. Iubesc asta! Mă face să simt că trăiesc cu adevărat... mă umple de adrenalină şi-mi dă un sentiment de împlinire!
Ador atunci când plonjez în aer şi mă simt atât de liber...atât de uşor şi atât de sus! Iar drumul până la apă e fantastic...îmi vin în minte doar lucruri plăcute! Contactul cu apa e ca o eliberare şi totodată înseamnă terminarea sentimentului de plutire!

Aici intervine elementul după care pur şi simplu sunt înnebunit..apa! Mi-aş petrece 24 de ore înotând... scufundându-mă şi simţind că nu mai am aer să zvâcnesc până la suprafaţă...cerşind o porţie de aer curat...!

Sunt multe lucruri frumoase în viaţă... care cu siguranţă le întrec pe cele urâte!

Suntem prea mulţi!

Revin cu aceeaşi chestie care mă obsedează de foarte mult timp! Suntem întradevăr prea mulţi oameni pe globul ăsta... şi nu e vina noastră... e ca şi cum ai lăsa să se înmulţească dezorganizat o cireadă de vaci...si-ai lăsa-o...şi-ai lăsa-o până la un moment dat când cireada s-ar umple şi ar da pe afară! Aşa e şi cu oamenii... ne-am înmulţit atât de mult încât orice băşină poate fi auzită de cel puţin 10 oameni pe o rază de 2 metri! Şi aşa e frate... suntem incredibil de mulţi, cât să ne mai suporte şi Pământul ăsta, săracu'... apoi ne-a tot suportat el atâţia enşpe mii de ani dar dacă o să continuăm această evoluţie demografică n-o să-l mai populăm mult!

Şi mă gândesc, oare e atât de greu să previi astfel de orori?! E chiar atât de greu să dai un decret internaţional prin care să explici omenirii că suntem prea mulţi... că ar trebui să avem un copil, maxim doi...(atâţia îmi doresc eu, şi de-aia zic, poate văd ăştia postul şi chiar se apucă de o politică internaţională). Şi nu sunt rău, dar mă gândesc că la un moment dat resursele se vor termina şi se va instaura haosul...şi părearea mea e că trebuie să gândim în perspectivă, trebuie să facem ceva ca omenirea să aibă continuitate!

Mă rog, alte gânduri cretine de-ale mele!

Dar totuşi,
Suntem prea mulţi!

Câteodată viaţa e tristă!

Aşa e ea....are părţile ei extraordinare...când te face să te bucuri că eşti viu...când îţi taie răsuflarea cu ceva neaşteptat...când te surprinde cu cele mai frumoase împliniri... dar e şi tristă... când uneori simţi că îţi ia tot ce vroiai...când nu te lasă să speri... când te face să dai mult mai mult decât primeşti...şi nu ştii de ce trebuie să fie aşa!

Sunt mulţi oameni trişti... care cu siguranţă au nevoie de un zâmbet, de un gând frumos.... de susţinere şi de înţelegere! Aşa e.... câţi dintre noi mai avem timp să trăim şi pentru alţii! Puţini...foarte puţini...! Acum nimeni nu mai e dispus să aibă grijă şi de fericirea altuia...

Nu e nimic rău în asta.... aşa e viaţa...câteodată...tristă!