Dublă coincidenţă!

Nu ştiu cum trataţi voi coincidenţele însă azi mi s-a întâmplat o chestie ...destul de ciudată....aş putea spune! Eram în staţia de metrou Unirea 2 şi mă pregăteam sufleteşte pentru venirea trenului subteran... cum am eu noroc, de fiecare dată pleacă un metrou fix când bag eu cartela!
Şi aşa a fost şi acum...fix când s-au închis uşile eu eram la jumătatea scărilor şi-mi blestemam norocul!

Şi-acum vine coincidenţa cea mare...

Metroul pe care trebuia să-l iau venea vertiginos , la fel ca şi cel ce mergea în direcţia opusă ... intru eu în metrou când : "Atenţie, se închid uşile...urmează staţia.....!" din ambele metrouri ! Mi-am spus, uite mă că se poate şi la noi...sincron frate!

Şi poate nu vi se pare ceva ieşit din comun dar staţi...că mai urmează!!!

Ajuns în staţia Aurel Vlaicu, apăs butonul, că doar trebuia să cobor... ca tot omul care are o destinaţie precisă! Şi, spre surprinderea mea...ambele metrouri în staţie .... şi "Atenţie, se închid uşile...urmează staţia.....!" Mi-a stat puţin mintea-n loc! Şi sunt multe coincidenţe în viaţă, dar asta m-a depăşit puţin...!

Treabă bună!

Toate-s vechi şi noi sunt toate!

Same old, same old! După un semestru de leneveală şi de băute, şi de distracţii şi de absenţe ...vine perioada în care tragi linie, şi speri că într-un final o să fii cât mai aproape de linia asta ...nu la 6-7 restanţe distanţă!

Şi timp de o lună de zile ai pretenţia să fii cel puţin la fel de devotat cum ai fost şi-n sesiunea trecută...asta dacă ai cumva un feedback ...boboc fiind...s-ar putea să te panichezi atât de tare încât să dai un mare chix la primul exam...dar sper că o să vă descurcaţi, voi ce-aţi intrat anul ăsta!

Şi stai şi înveţi, sau simplu, stai...vorba lui Costel de la Deko....în timpul sesiunilor eşti foarte convins că e musai să înveţi, şi când să te apuci, nevoie mare de mâncare, ba cărţile nu stau la locul lor, ba simţi o nevoie urgentă de-o baie care să dureze 1 spre 2 ore... şi multe altele!

Esenţial e ca atunci când se apropie ora examenului, să fii odihnit frate... nu cred că vrei să te duci legumă şi să ai drept scuză faptul că ai învăţat "aseară toată ziua"! Am dat de mulţi care au făcut asta şi au venit la facultate orbeţi!

Dar să nu ne pierdem entuziasmul, o să luăm tot ce se poate ...şi vorba aia ...Toamna se numără bobocii...sau mă rog...restanţele!

Anul ăsta ne umplem de crize, gripe şi conducători idioţi!

Ştiu că probabil plictisisesc lumea cu ale mele critici faţă de sistem şi de tot ce ne înconjoară şi merge foarte prost! Dar asta e realitatea fraţilor, ne scăldăm într-un răhăţel mare cât China şi nu ştiu dacă mai există vreo şansă în a ne reabilita! De unde şi expresia : "De ce-ţi faci cu mâna ta, nu scapi!"

Dar hai să ne amuzăm puţin...voi chiar nu v-aţi săturat de crize!? Auzim peste tot...criza loveşte, criza dărâmă... şi totuşi nu pică nimeni! Mă rog, a mai picat Guvernul Boc însă a reînviat de 3 ori... de unde am putea să ne gândim că Boc reprezintă chiar mântuirea de care ţara asta are nevoie... Hai sictir! Ăsta nu e în stare să-şi lege şireturile de la expadrile , dar să mai salveze câte ceva.

Un alt amănunt interesant din viaţa poiticienilor e că Dan Bitman a fost ales, de către Ministrul Finanţelor, consilier pe probleme financiare....Ce!? Domnul Ministru, aţi auzit că are probleme financiare şi v-aţi gândit că el ar merge ca expert guvernamental?! Treabă bună!

Gripă, gripă şi iar gripă... tot felul de speculaţii, tot felul de teorii...şi până la urmă unde e gripa asta....doar la noi ce se mai aude de porcină...în rest am văzut că treaba s-a stabilizat... şi îmi amintesc că şi de aviară...se murea mai puţin decât se moare din cauza axfisierilor provenite de la scurgerile de gaz metan....sau cine ştie ce alte scurgeri!

Şi mă gândeam că cea mai bună cale de a trece peste aceste probleme existenţiale ar fi să plecăm din ţara asta nenorocită...să plecăm până şi-n Bulgaria, că până şi în tărâmul castraveţilor e mai viaţă decât în ţărişoara noastră plină de hoţi!

Primul post pe anul ăsta, următorul va fi mai vesel!

Vă doresc un 2010 mult mai bun decât a fost 2009!

Ce pot să spun...să fiţi feriţi de gripa porcină, să fiţi feriţi în general de orice boala posbilă, să aveţi parte de multe multe realizări în anul care vine...să fiţi iubiţi, să iubiţi , ce să mai...să primiţi ceea ce meritaţi!

Ne vedem la anul...mai frumoşi, mai voioşi şi întotdeauna cu zâmbetul pe buze!

Un an plin de fericire!!!

Nu ştiu de ce!

Dar vreau!

Vreau să am dreptul ăla democratic şi totuşi atât de apropiat de sclavism... vreau să aplic ceea ce am învăţat atâta timp... fără să aud că e criză ...domne...şi că nu poţi să munceşti...chiar dacă, poate, eşti mai bun ca mulţi care au intrat deja în sistem pe baza pilelor, unghiilor sau norocului! Chiar vreau...dar cui să mă plâng!? Prea multă incompetenţă...prea multe sfori trase ...prea mulţi oameni!

Şi-mi amintesc ... ce plan aveam eu printr-a unşpea ...ahhh.... ce plan! Două bombe atomice în China şi India şi deja scădeam populaţia planetei cu aproximativ 33,(3)%! Poate acum munceam şi eu pe câmpuri de orez sau mă plimbam printre ruinele Delhi-ului... încercând să-mi dau seama ce-am comis!

Deci...vreau... nu ştiu de ce...dar nu pot să am un loc de muncă! Adică...ştiu...dar...mă rog!

Vreau ca în loc de dimineţi posomorâte să găsesc pe cineva care să-mi zâmbească mereu şi să nu se gândească decât la cum putem să fim fericiţi, împreună! Şi pe lângă asta vreau neapărat un copil! Dar nu acum, pentru că acum am deja doi nepoţi care să-i compenseze lipsa!

Vreau mult mai multe... de la pace mondială la produse cât mai naturale...vreau ca în loc de urlete de tristeţe să aud murmuri de fericire ...da, vreau multe... şi ştiu că tu...Moşule... n-o să le poţi aduce pe toate în acelaşi timp...sau poate niciodată...

Chiar dacă tonul nu e foarte optimist, vă doresc un Crăciun Fericit ...presărat cu multe împliniri!

După 5 zile de nesomn...

După cum aţi observat în ultima vreme...NINGE! Şi nu aş fi fost atât de categoric în aprecierea mea dacă nu mă influenţa pe mine direct şi pe conferenţiarii mei! "Mercuri" seară ne-am pornit la drum de munte...cu trenul... cei cu televizor ştiţi bine ce întârzieri au avut trenurile în perioada asta!

Ajunşi în gară am constatat cu resemnare că trenul nostru sper Oradea ne dă ţeapă...şi ne-a dat! Vreo două ore am aşteptat, cam cum aşteptau părinţii noştrii la coadă la carne şi alte lucruri (că tot se împlinesc douăji de ani degeaba). Partea bună la aşteptările astea e atunci când ai lângă tine persoane ce se află pe aceeaşi undă, pentru că dacă mai dai şi de câţiva antipatici...rişti să laşi totul baltă şi să fugi cât mai repede acasă!

Am facut-o şi p-asta...ne-am urcat în tren...şi ne pregăteam intens pentru o călătorie de mai mult de 12 ore...cu un Ballantine's! Nu pot să povestesc chiar tot...dar în noaptea aia am dormit maxim 2 ore...deşi cred că exagerez!

Conferinţa a fost un succes real, pentru noi cei care am dormit în 5 zile mai puţin de 12 ore! Am râs mult...mult de tot....am aflat că există foarte multe metropole în România... am fost la ski...am căzut de pe skiuri ... mi-am buşit puţin piciorul într-un genunchi ... plus multe multe altele care prefer să le ţin ascunse-n sertaru' cu amintiri!

Sfat de la mine...nu încercaţi să beţi bere şi vin în acelaşi timp...la un moment dat o să vă daţi seama de ce!

Prea tare...vreau înapoi! Yooooooy!

Οbligo şi karaoke!

Dacă vrei cu adevărat să-ţi începi săptămâna cu zâmbetul pe buze îţi recomand medicamentaţia următoare..... ora opT...club Mojo...improvizează trupa Obligo...nu încep ei chiar la fix....dar încep la un moment dat şi o fac bine! Martorii îmi sunt codrii, ramul... şi prietenii cu care am fost ...că oamenii chiar reuşesc să găsească aproape de fiecare dată cuvinte, fraze sau situaţii care să stârnească râsul nostru, ălora alcoolizaţi!

Spectacolul de luni s-a învârtit în jurul cuvântului ştremeleag...pentru cei care nu ştiu...ştremeleag are extrem de multe semnificaţii...printre care "om înalt şi slab"...dar aici se făcea referire la altceva ... care diferă de la om la om şi e o combinaţie între "înalt"/"scund", "slab" / "gras"... ştremeleag să fie!

Βăi...şi dacă după două ore de râs constant...rămâi şi pentru o seară de karaoke...n-are cum să iasă rău! Adică are cum...dacă mă auziţi pe mine cântând...dar mă rog...asta se rezolvă cu un bocanc aruncat în cap sau nişte fluierături frenetice de "apreciere"... Ceea ce e trist în Mojo e că nu au melodii româneşti pe care le poţi cânta...dar nah...nu poate să fie chiar totul frumos!

Luni ne-au tăiat macaroana pe la 3 noaptea...deja adormeau oamenii...cei 5 rămaşi!