Nu ştiu de ce!

Dar vreau!

Vreau să am dreptul ăla democratic şi totuşi atât de apropiat de sclavism... vreau să aplic ceea ce am învăţat atâta timp... fără să aud că e criză ...domne...şi că nu poţi să munceşti...chiar dacă, poate, eşti mai bun ca mulţi care au intrat deja în sistem pe baza pilelor, unghiilor sau norocului! Chiar vreau...dar cui să mă plâng!? Prea multă incompetenţă...prea multe sfori trase ...prea mulţi oameni!

Şi-mi amintesc ... ce plan aveam eu printr-a unşpea ...ahhh.... ce plan! Două bombe atomice în China şi India şi deja scădeam populaţia planetei cu aproximativ 33,(3)%! Poate acum munceam şi eu pe câmpuri de orez sau mă plimbam printre ruinele Delhi-ului... încercând să-mi dau seama ce-am comis!

Deci...vreau... nu ştiu de ce...dar nu pot să am un loc de muncă! Adică...ştiu...dar...mă rog!

Vreau ca în loc de dimineţi posomorâte să găsesc pe cineva care să-mi zâmbească mereu şi să nu se gândească decât la cum putem să fim fericiţi, împreună! Şi pe lângă asta vreau neapărat un copil! Dar nu acum, pentru că acum am deja doi nepoţi care să-i compenseze lipsa!

Vreau mult mai multe... de la pace mondială la produse cât mai naturale...vreau ca în loc de urlete de tristeţe să aud murmuri de fericire ...da, vreau multe... şi ştiu că tu...Moşule... n-o să le poţi aduce pe toate în acelaşi timp...sau poate niciodată...

Chiar dacă tonul nu e foarte optimist, vă doresc un Crăciun Fericit ...presărat cu multe împliniri!