Şofer!

De luni am luat permisul...şi nu v-aş spune asta fără rost! Îmi las aici oarecum un "testimonial" în cazul în care.... dar acest caz este exclus!

Aşa, să revenim! De luni am permisul în starea lui naturală, dreptunghiulară şi galbenă...mă rog...cu poza mea şi alte măzgăleli...cea mai mare dintre ele este cu siguranţă semnătura mea, de care nu pot să mă lepăd!

Te lepezi de semnătură!Nu mă lepăd! Vă spun repede povestea semnăturii şi trec la ce vroiam să spun cu adevărat! Păi eu de prin clasa a unşpea m-am decis să-mi schimb semnătura...şi ce puteam eu sa găsesc mai ingenios decât să mă semnez cu "Gabutz"!? Absolut nimic, e semnătura supremă! Şi uite aşa, toate diplomele, actele şi amenzile au fost semnate sub semnătura "Gabutz", inclusiv diploma de BAC şi mai ştiu eu ce! Neinteresant, ştiu, dar amuzant chiar şi pentru mine!

Şi din nou revin, iar, încă o dată! De vreo două zile mă tot plimb prin Bucureşti cu o furie albastră, pe numele ei Dacia 1310 destul de foarte veche! Normal, cum am făcut şcoala pe o maşină ceva mai bună, asta mi se pare greu de urnit însă treptat i-am dat de cap, şi nu pute! Dacă să mă plimb în oraş am reuşit, azi urmează testul suprem, voi parcurge 120 km până la bunici, aţi ghicit, tot cu Dacia... aşa că uiş mi lac!

Dacă nu reuşesc, nu vă las nimic, nici praful de pe tobă...măcar de aţi fi dat şi voi o bere, poate găseam ceva să vă las şi vouă!

Oricum rămân la impresia că dacă am rezistat în Bucureşti cu siguranţă nu are ce să se întâmple la drum lung... nu-i aşa!?

Vă salut,
Şoferul!

Urât!

Mă întorceam acum câteva minute de la fotbal şi am văzut o fază cel puţin bizară! Cu gândul prin alte părţi mă îndreptam spre casă când văd un nene cu o cruce'n mână! Am zis...aia e, a murit cineva, condoleanţe...merg mai departe! Partea proastă e că în acea scară de bloc se afla şi un sicriu...întins pe jos... În timp ce eu treceam de blocul ăla, alte două persoane intrau în respectiva locaţie!

Prima mea idee a fost că era gol...dar m-a pus pe gânduri...dacă totuşi acolo zăcea cineva? Cam aceeaşi reacţie au avut şi ei, din câte am văzut eu...oricum...dubios!

Somn uşor!

Nu te-ai săturat de politică?!

Acum pe bune! Cine dracu poate să mai reziste!? Să vezi atâtea tâmpenii şi să nu înţelegi altceva decât că ceea ce fac ei fac din interes personal! Că senatorii ăia şi deputaţii nu se vor gândi în viaţa lor să ne ajute fără să le oferim ceva la schimb, fără să le oferim siguranţa că vor sta câţiva ani buni la putere şi ne vor mânca tot...

Oameni care ne reprezintă în Parlamentul European care nu au nicio treabă, care dacă se mai nasc de 10 ori nu vor mai ajunge acolo îşi dau cu presupusul despre mersul ţării şi defapt ei nici măcar nu înţeleg engleza!

Nu te-ai săturat de politica firmelor private!? Ei tratează omul ca pe un sclav deşi suntem în secolul al 21-lea, acolo unde drepturile omului primează....cică!

Te caci pe ea de ţară când vezi că deşi se fac împrumuturi la FMI şi alte idioţenii totul merge în jos...şi mai jos...şi totuşi nu găsim Guvernul ăsta sub nicio formă vinovat! Şi totuşi ne întrebăm unde dracu se duc banii ăia pe care îi dăm chiar şi pentru o simplă foaie...unde sunt impozitele pe care le plătim de frica faptului că ne penalizează statul!
Noi de ce nu-l penalizăm pe el, până la urmă noi suntem ăia de-l facem să funcţioneze, noi îi dăm legalitatea de a funcţiona, nu găozarii ăia incompetenţi!

Şi mai dureros e faptul că deşi sunt atâtea scandaluri prin ministere, Guvernul nostru drag nu pică ci este ironic şi durîncurist!

Avem nevoie de ei? Are orice stat din lumea asta nevoie de ei? Eu spun că nu! Avem nevoie de oameni care să vrea binele societăţii, să urmărească dezvoltarea civică şi nu dezvoltarea propriului buzunar! Eu mă lepăd de politică şi tot ce înseamnă ea! O să merg la vot şi-o să măzgălesc foaia, o să fie plină de ştampile...semn că îi votez pe toţi!

Pentru postul ăsta cred că merge următoarea zicală inversată : Rău fără rău! Dar mai rău cu rău!

Mi-am găsit ziua când să mă duc...

... la festivalul Tuborg!

Dacă ar fi să rezum în două cuvinte ce se întâmplă acolo ar suna cam aşa...BERE şi MUZICĂ!

Cum sunt pe antibiotice, m-am rezumat doar la o bere...trist, mai trist decât atunci când trebuie să bei un suc pentru că nu poţi să bei alcool şi alţii te întreabă dacă nu mai vrei un suc! Păi de ce bă nene!? Am nevoie de suc!? La bere înţeleg, îşi urmează cursul, asta pleaca din organism cât ai zice peşte! Să-mi spui tu mie că te duci după fiecare suc la baie aşa cum facem cu berea! Evident că nu!

A fost concert Viţa de Vie! Minunat!

Şi-acum să-ncep cu ceea ce nu mi-a plăcut!

În primul rând a plouat, a plouat al dracului de rău, încât am fost nevoit atunci când am ajuns acasă să îmi arunc hainele de la uşa de la intrare fix în maşina de spălat! Şi da, am rămas în chiloţi pe hol, chiloţi care, spre suprinderea mea, nu erau uzi!

Şi evident că ploaia nu vine singură! Festivalul a fost în parcul Izvor, mare greşeală...da mare rău! Cum băi să nu anticipezi tu că va ploua în septembrie! Cum să faci din acest festival mai degrabă lupta de la Călugăreni!? Când am ajuns acasă, pe lângă faptul că eram ud mai eram şi extrem de noroios, mai ceva ca un boschetar! După ce că scena se afla la 100 de metri de intrarea la festival, trebuia să faci şi 100 de metrii noroi! Era palpitant, cel puţin pentru anumiţi indivizi care au simţit căldura noroiului pe tot corpul, sau mă rog...pe unde au simţit-o ei!

Viţa de Vie au fost tari, ca de obicei! Dar totuşi au cântat cam puţine melodii! Eu spun că se putea mult mai mult! Dar mă gândesc că, la cum ploua, poate au avut ei o revelaţie şi-au zis că n-are rost să ne îmbolnăvească! Nu mi-a plăcut pogo-ul făcut de nişte cretini care în loc să se pogo-ească mai rău îşi trăgeau pumni care cum apuca...iar când vroia altu să riposteze...se calmau spunând că e doar pogo!

Am ajuns acasă ud, murdar şi cu încă un concert pe care să-l ţin minte!

La coadă, la "Maşina de pâine"!

N-am stat la coadă la o maşină de pâine însă daca maşina aia ar aduce pâine din aia bună şi caldă cum era odată, parcă m-aş risca!

Am stat la coadă la policlinica şi dimineaţa mea ar fi fost mult mai frumoasa dacă n-ar fi existat acea coadă!
Ajung şi eu ca tot omul pe la 7:30 la policlinică în speranţa că o sa scap cât mai repede de radiografi şi că o să-mi rezolv şi eu câteva mistere legate de sănătatea mea! Când, intrat acolo, dau de o gloată de oameni, mai exact 18 la număr! Mi-a venit rău! Mă gândeam cum dracu o să facă doctoru ăla peste 20 de radiografi până la mine şi să nu se însereze!
Întreb politicos care-i ultima persoană, trei băbuţe îmi zâmbesc timid şi-mi spun în cor că ele! Mă panichez iar, că nu erau tripleţi şi nici nu cred că vroiau o radiografie de grup să o aibă ca amintire! Era prea dimineaţă şi mintea-mi zburda numai la tâmpenii!

Din discuţiile lor am aflat că defapt nu se făceau radiografi acum, ci trebuia să luăm un bon prin care suntem programati la o anumită zi şi oră săptămâna viitoare şi că în general se dau 14-15...maxim şasă!
Deja mă gândeam că stau aiurea, că-s în plus! Speranţa îmi revenea atunci când îi vedeam şi pe alţii că vin, după mine! Mi-am zis că dacă stau n-o să fiu singurul care sufăr dacă nu primesc bon de ordine!
Partea cea mai tare a fost atunci când au venit doi bătrânei şi s-au băgat printre primii! A fost bomboana de pe tort! Toţi au început să ţipe, trăgeau de ei, se înjurau ca la uşa cortului!

Boşorogi aşa chiar fără pic de bun simţ nu prea vezi...dar ăştia erau culmea...după ce au fost înlăturaţi au venit fix in faţa mea crezând că o să muşc ...cum i-am văzut am întins mâna în faţa lor şi le-am spus cu frumosul că nu-mi amintesc să-i fi văzut în faţa mea! Evident că au început să ţipe dar m-am abţinut de la orice comentariu!

Am luat bon, ultimul...
Îmi pare rău pentru cei ce n-au prins...dar pentru căcaţii ăia doi chiar mă bucur!
Cine spune că nu suntem o ţară cu multe trăiri comuniste se înşală amarnic...într-o zi cred că se va produce o revoluţie a moşilor...sunt mulţi, nervoşi şi enervanţi!

Cam cu ce rămâi după o relaţie!

...includem şi relaţiile nu foarte îndelungate!

Teorie aplicabilă în general, nu doar în cazul de faţă!

Păi, să tragem linie şi să spunem aşa...trăiri, amintiri, regrete, ţineri de mână, sărutări, strângeri în braţe,confesiuni, conversaţii pe mess sau la telefon , situaţii amuzante, hohote de râs, mesaje, mail-uri, discuţii face to face, pasaje literare, ploi torenţiale, emo-ul din staţia de tramvai, certuri, melodii, poze...

Am tras linie şi am realizat că nu am avut nimic de pierdut!

Restul nu mai contează! Defapt, care rest!? Asta a fost tot!

Orice sfârşit e precedat de un început şi succedat de un altul! Aşa e cursul vieţii! Nu e panică!

Cred că e ceva în aer...

După cum vă spuneam cu câteva posturi în urmă, fusesem oprit săptămânile trecute de un inspector, în faţa secţiei 7, pentru un nene care habar n+avea să scrie dar în schimb se droga, fura şi recunoştea cu lux de amănunte!

Dacă atunci era Tzughy ca martor, acum nu mai e nimeni, doar inspectorul Vlad, aşa că dacă există vreun dubiu asupra celor relatate aici vă dau numărul lui şi-l sunaţi!

Ca şi data trecută, mergeam în treburile mele şi evident treceam pe lângă Secţia 7! Când observ un alt individ că se îndreaptă spre mine! Se legitimează şi mă roagă frumos să intru în secţie pentru "maxim" 10 minute... Îi explic faptul că am mai făcut asta, că mă grăbesc...omu' era pe treaba lui, n-aveam cum să mp mai urnesc...

Îmi spune el despre ce e vorba în timp ce urcam scările, că pe la Obor i s-a furat un lănţişor(nu lănţic) unei femei, femeie care a venit să facă o sesizare şi în urma vizionării pozelor răufăcătorilor din zonă l-a identificat pe individ şi că eu o să fiu doar martor în ceea ce priveşte recunoaşterea acestuia!

Când intru în cameră, nici nu-mi arunc ochii prea mult şi văd pe ecranul monitorului o poză cu un fost coleg de-al meu de generală!
Exclam: Îl ştiu p-ăsta, mi-a fost coleg!
Inspectorul: Ăsta e individul recunoscut de doamna! Ştii pe unde stă!?
Eu: Ca locaţie da, dar adresa nu o ştiu cu exactitate! Ştiu doar că-l cheamă.....!
Inspectorul: Eşti prieten cu el!?
Eu: Nu! Mi-a fost doar coleg, nu am mai avut treabă cu el de mult, mai ales că ştiam că e un drogat!
Inspectorul: L-ai mai văzut în ultima vreme!?
Eu(gânditor): Acum două, trei zile era pe la Obor, la metrou, cu o gaşcă de persoane dubioase! Nu l-am salutat pentru că mi se părea oricum destul de suspect!
Inspectorul: Poţi să aproximezi ora!?
Eu deja trecusem de la martor la un oarecare grad de supect: Asta nu mai ştiu să vă spun, probabil 5 (gândindu-mă că atunci mă întâlneam cu Ea)!
Inspectorul: Acum că-l cunoşti, sper să nu îl cauţi şi să-i spui să se ascundă!
Eu(indignat, carevasăzică sunt eu Superman şi recuperez genţi, dau declaraţii pentru cei ce nu ştiu a scrie şi o să acopăr eu un infractor, chiar el şi fost coleg de clasă!?) : Staţi liniştit, în cazul în care îl văd, vă contactez! Să-mi daţi numărul dumneavoastră!

Trece episodul ăsta cu recunoaşterea, termină cu victima, şi evident că toate astea n-au ţinut doar 10 minute! Pe lângă asta mai era şi declaraţia mea, nescrisă încă, ce avea să mai dureze vreo 20 de minute graţie unui tovarăş poliţist cu capul prin alte părţi!

Am plecat din secţie cu strângeri de mână şi oarecum trist pentru faptul că un fost coleg a ajuns să facă astfel de gesturi, şi se pare că e şi recidivist! Îl ştiam pe fraier că face chestii dubioase dar nu l-am considerat niciodată periculos, de-acum să mă feresc...
Ajuns pe la metrou chiar mă gândeam că dacă-l zăresc pe-acolo îl sun imediat pe inspector, poate poate primesc şi eu o medalie pentru "best citizen of the year"! Nu era, dar nici că-mi pare bine sau rău...

Am făcut şi o legătură gândindu-mă de ce doar pe mine mă găsesc ăştia...am scris eu postul ăla cu Secţia 7 e gay şi cred că oamenii m-au luat la ochi! În fine, pace şi prietenie să fie şi cât mai puţine tâlhării!